Cronica Saptamanii
aprilie 24, 2020
de Daria Ancuța
Nu mai avem parte de liniștea aceea din sala de spectacol care așteaptă nerăbdătoare primele cuvinte ale actorilor. Dacă întinzi mâna, nu mai poți simți energia de pe scenă, ci doar ecranul rece al televizorului sau al laptopului. Toate lucrurile cu care sunt impregnate sălile de teatru dispar. Dar ceea ce rămâne este emoția.
aprilie 14, 2020
de Daria Ancuța
Într-o transmisiune online, necesară și adaptată situației în care ne aflăm, spectacolul are aceeași energie molipsitoare, datorată atât jocului actorilor, cât și efectelor video realizate de Elena Găgeanu și Gabi Albu.
martie 3, 2020
de Oana Cristea Grigorescu
Piesa lui Bogosian vorbește despre intoleranța și segregarea societății americane la finele anilor '80, dar problematica ei rămâne actuală în lumea anului 2020 prin reșaparea discursurilor naționaliste și rasiste.
februarie 26, 2020
de Cristina Modreanu
Visez la o revoltă a spectatoarelor de teatru din România. Nu la un singur moment, decupat din timp, în care ele să înceteze să mai cumpere bilete la spectacolele care ignoră temele care le interesează sau să renunțe să-și mai convingă partenerii să le însoțească (acest gest ar da o lovitură fatală teatrului public de la noi, dat fiind că peste 60 % dintre cumpărătorii de bilete sunt femei și tot ele sunt motorul unei ieșiri în familie la teatru).
ianuarie 24, 2020
de Cristina Modreanu
Deși o producție de mici dimensiuni, realizată pe o scenă independentă, Medeea’s boys e una dintre cele mai inspirate și curajoase rescrieri ale clasicilor create în ultimii ani pe scena românească.
ianuarie 14, 2020
de Cristina Modreanu
Interesant e că mai ales teatrele naționale produc spectacole cu scrieri românești complet nelegate de preocupările celui ce trăiește azi, în România și/sau în lume.
decembrie 20, 2019
de Cristina Modreanu
E din ce în ce mai greu să scrii despre festivalurile de teatru din România. Cu foarte puține excepții ele sunt de fapt o deghizare a turneelor pe care altfel teatrele au foarte puține șanse să le facă, prin urmare găsim aceleași spectacole în mai toate festivalurile toamnei, convergând în FNT. Este expresia lipsei de concept și de viziune, singurele calități care ar putea constitui obiectul analizei unui festival, ca eveniment independent, nealiniat la rețeaua festivalieră ce suplinește lipsa de fonduri pentru turnee.
decembrie 13, 2019
de Daria Ancuța
No Man’s Land oferă posibilitatea multiplelor interpretări. Pentru spectatorul de teatru care caută avid comicul, reprezintă o tragi-comedie cu momente comice abil punctate. Dar montarea vine și în întâmpinarea celor care doresc să poarte în ei, pentru câteva clipe, ore sau poate chiar zile, întrebări relevante atât la nivel internațional, cât și pentru contextul actual al României. Textul lui Danis Tanović, adaptat de Morfov (care realizează și ilustrația muzicală), abundă în replici care stârnesc inițial râsul, dar în interiorul cărora se ascund substraturi profunde și care reușesc să ridice întrebări fundamentale.
decembrie 10, 2019
de Cristina Modreanu
”Tăcerea înseamnă gânduri, iar noi respectăm tăcerea celor din jur”, sună una dintre replicile cheie din spectacolul lui Radu Afrim cu Trei surori, subintitulat ”un scenariu (ne)firesc de liber după Cehov”. Ideea extrem de îndrăzneață a regizorului este să completeze tăcerile celebrei piese, acele tăceri pe seama cărora s-au scris cărți de interpretare și analiză, cu o versiune imaginată de el a gândurilor fiecărui personaj.