Editorial

Actorul ar trebui să aibă funcții multiple în comunitatea din care face parte. Tocmai de asta nu mi s-a părut deloc greșit să protestez când a fost cazul sau să am păreri chiar și atunci când nu mi le cerea nimeni. În același timp, am încercat să nu rămân captiv doar în teatrul meu, unde e călduț. Proiectul Texte bune în locuri nebune s-a născut tocmai din dorința de a face / rosti / gândi altfel, după pofta mea. Am vrut să încerc și alte poteci, să lucrez cu alți oameni.

Dacă tot se apropie alegerile locale, ce-ar fi să-i votăm numai pe cei care ne conving că au o viziune privind cultura?

Ce fel de primar este cineva care ignoră o hotărâre judecătorească și refuză aplicarea legii? Cum justifică Gabriela Firea umilirea uneia dintre cele mai cunoscute și respectate actrițe din România, prin deciziile aparatului administrativ pe care îl conduce și care acționează cu impunitate?

Nenumăratele apeluri, nenumăratele luări de poziții ale sectorului independent au rămas în aer. Actuala criză sanitară a demonstrat, mai mult ca niciodată, cât de costisitoare, material și emoțional, e această insecuritate de cursă lungă.

Exersarea puterii e un lucru dificil, pare simplu numai pentru cei inconștienți, lipsiți de responsabilitate și care nu pot avea imaginea de ansamblu a efectelor produse de deciziile lor.

Citind ceva cu care rezonezi sau care te poartă dincolo de limitele proprii, îți place să te vezi acolo, chiar dezarmat fiind. Și asta e minunat. Dacă chiar vrei să afli la ce visez eu cu adevărat să lucrez din literatură, este Laur al lui Evgheni Vodolazkin. Și da, mi se întâmplă și mie să mă pierd în piese. Depinde „în ce” te pierzi… și bineînțeles de ce o faci. Fragilitatea sau perversitatea unui personaj? Ambele!

Atâta timp cât există rasism și injustiție endemică în lume, e totuși un lux să vorbim despre integritatea operelor de artă. Și totuși, odată ce am stabilit prioritățile, ne putem permite și acest lux, ca niște intelectuali luminați ce suntem.

Așa e, nu mă interesează teatrul social, mă preocupă mai tare dragostea și moartea, teme care nu își vor pierde vreodată actualitatea. Mă interesează zona dark, așa cum știi foarte bine, adică ce se ascunde în noi, minunatele derapaje, iubirea care ia forme neașteptate și neasumate, dar care ne vrăjește ca să o scoatem la suprafață. Îmi place să vorbesc despre lucrurile care nu sunt comode și despre care oamenii care nu sunt atenți la viață nu vor să li se vorbească.

În ultimii câțiva ani s-a atins o înaltă cotă de nemulțumire în mai multe instituții de cultură din România, angajații au ieșit în stradă, au trimis memorii, au organizat proteste, cerând intervenția unor autorități care s-au dovedit incapabile nu doar să rezolve problemele, ci și să înțeleagă de unde provin ele.