Hunor Horváth: „Avem un loc al nostru în discursul teatral european care începe să se rescrie”
Trăim într-un moment istoric tensionat, în care Europa pare să-și piardă din coerență, iar frica față de celălalt, față de diferență, devine tot mai vizibilă – atât în discursul public, cât și în viața cotidiană.
Fascinanți creatori polonezi la cea de-a cincea ediție a Festivalului de arte performative „News from Polska”
În perioada 5-11 mai, Centrul Național al Dansului București (CNDB) găzduiește cea de-a cincea ediție a Festivalului de arte performative News from Polska, organizat de Institutul Polonez din București și realizat în cadrul Președinției Poloniei la Consiliul Uniunii Europene 2025 și în cadrul Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025.
Livada de vișini a lui Benedict Andrews: o lume care iese din scenă
Cu ideile Lopahin nu știe ce să facă. Dar oare noi, în acest moment în care ideile de dreapta și de stânga se confruntă radical, și în care cele două capete ale spectrului politic, cu idealismele lor de sens opus sunt periculos de aproape unul de altul, cum explică ”the horseshoe theory”, oare noi mai știm ce să facem cu ideile?
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
Festivalul Interferente a lansat în acest sens o provocare de a ieși din cadrele simplificate ale unei priviri în alb și negru asupra istoriei, punând problema precarizării memoriei culturale într-o lume a maselor polarizate și manipulate.
Când Cristina mi-a propus să scriu despre teatrul din UK, primul gând a fost: „Aoleu, în toamna asta nu am văzut prea mult teatru!”, am prins doar patru spectacole, dintre care doar unul notabil, dar pentru că rubrica nu e despre „Ce piese a văzut Vera la Londra”, o să abordez și alte subiecte care „plutesc” prin discuțiile și atmosfera din spațiul teatral britanic.
Toaca este un spectacol care surprinde prin stratificarea motivelor pe care le propune, prin apelul la definiri individuale și colective, prin raportarea la identitate (inclusiv la cea națională – română / poloneză, dar poate, mai ales, la cea individuală).
Într-un maraton ce a inclus 58 de titluri la FNT 2024, facilitând întâlnirea cu cartea de și despre teatru, cu autori și comentatori ai fenomenului teatral, cititorul pasionat de lectură și-a găsit, cu siguranță, pagini de interes.
Întrebarea care se pune azi, gândindu-ne la Kantor, este dacă noi vom fi capabili să lucrăm cu istoricitatea secolului nostru la un grad similar de înțelegere sofisticată și cu forța nealterată de timp a artistului din Cracovia.)
La invitația regizorului Eugen Jebeleanu, în februarie 2024, am avut ocazia să-i întâlnesc pe studenții de la UNATC (master actorie, an doi). Întâlnirea a rămas ca una dintre amintirile cele mai plăcute avute la UNATC, unde am experiență constantă de spectator la examene și spectacole, mai degrabă decât formator.
