Interviu
Născută la München, Julia Wieninger și-a făcut studiile de specialitate la Stuttgart, după care a pornit pe un drum doar al ei, pe care s-a întâlnit cu regizori precum Claus Peymann, Karin Henkel, Karin Beier, Krzysztof Warlikowki, Alvis Hermanis sau Katie Mitchell, care a declarat că e actrița ei preferată.
Nu-mi plac atelierele în care tutorii spun că totul este bine și frumos, atunci când de fapt nu este, dar nu-mi plac nici tutorii care nu fac altceva decât să critice. Eu sper că-i ajutăm să-și găsească fiecare vocea proprie.
Alexandra Felseghi face parte din generația dramaturgilor care s-au impus cu valul teatrului documentar și documentat din teatrul românesc al ultimului deceniu. Piesele sale dezvoltă ficțional cazuri reale pe care le preia din realitatea autohtonă, circumscrise observării și diagnosticării traumelor din societate.
Când faci regie, dincolo de concept și execuție, faci mult management interuman cu oameni de diferite vârste și clase sociale, lucru care poate să fie foarte overwhelming chiar și când ai destulă experiență de viață.
Pentru mine, și acesta este motivul pentru care îmi place să lucrez pentru festival, e foarte important să fim conștienți de tot ceea ce se întâmplă în lume, să nu devenim prea izolați.
Schimbarea nu este un buton on/off, deși ne place să credem asta. Este o transformare care durează, care necesită intenție, efort, parcurgerea unor etape, eșecuri și noi încercări.
Dacă într-un teatru ar exista suficiente persoane queer sau persoane cu handicap, s-ar echilibra lucrurile din multe puncte de vedere.
