Cosmin Manolescu: „Ne aflăm cu toții, artiști, lucrători culturali și finanțatori ai actului de cultură într-o stare avansată de epuizare fizică și psihică”
Anul acesta, Cosmin Manolescu și Fundația Gabriela Tudor propun la București un spațiu deschis pentru dialog și schimb cultural, cuprinzând formate de întâlnire între artiști și public și o serie rezidențe și laboratoare menite să sprijine colaborarea între artiști și organizații culturale din România, Polonia, Germania și Ucraina.
Dublă selecție a Teatrului Național Radiofonic la UK International Radio Drama Festival 2025
Miercuri, 5 martie 2025, UK International Radio Drama Festival – UKIRDF a publicat lista producțiilor radiofonice selectate în competiție, iar Teatrul Național Radiofonic (TNR) – Radio România figurează în selecție cu două spectacole: Un cântec de sirenă de Alexandru Sincu, în regia lui Attila Vizauer, la categoria Drama, și Război de Răzvan Ursuleanu, în regia lui Mihnea Chelaru, la categoria Short Forms.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas? [1]
Recontextualizate, versurile lui Arghezi dezvăluie o subtilă potrivire la tematica câtorva spectacole vizionate în microstagiunea germano-maghiară de la început de an (31.01-3.02.2025), care a prezentat cele mai importante producții din ultimele două stagiuni ale celor două teatre care împart la Timișoara același spațiu: Teatrul German de Stat și Teatrul Maghiar „Csiky Gergely”.
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult.
Festivalul Interferente a lansat în acest sens o provocare de a ieși din cadrele simplificate ale unei priviri în alb și negru asupra istoriei, punând problema precarizării memoriei culturale într-o lume a maselor polarizate și manipulate.
Când Cristina mi-a propus să scriu despre teatrul din UK, primul gând a fost: „Aoleu, în toamna asta nu am văzut prea mult teatru!”, am prins doar patru spectacole, dintre care doar unul notabil, dar pentru că rubrica nu e despre „Ce piese a văzut Vera la Londra”, o să abordez și alte subiecte care „plutesc” prin discuțiile și atmosfera din spațiul teatral britanic.
Toaca este un spectacol care surprinde prin stratificarea motivelor pe care le propune, prin apelul la definiri individuale și colective, prin raportarea la identitate (inclusiv la cea națională – română / poloneză, dar poate, mai ales, la cea individuală).
La invitația regizorului Eugen Jebeleanu, în februarie 2024, am avut ocazia să-i întâlnesc pe studenții de la UNATC (master actorie, an doi). Întâlnirea a rămas ca una dintre amintirile cele mai plăcute avute la UNATC, unde am experiență constantă de spectator la examene și spectacole, mai degrabă decât formator.
Deja am trecut în luna noiembrie, suntem la finalul unui 2020 în care interacțiunile dintre oameni față în față au devenit din ce în ce mai controlate și, de fapt, din ce în ce mai rare. Procesul de casting are și el de suferit, foarte grav pe partea de scouting, adică de căutare continuă de noi talente
