In/Out
Festivalul Interferente a lansat în acest sens o provocare de a ieși din cadrele simplificate ale unei priviri în alb și negru asupra istoriei, punând problema precarizării memoriei culturale într-o lume a maselor polarizate și manipulate.
Când Cristina mi-a propus să scriu despre teatrul din UK, primul gând a fost: „Aoleu, în toamna asta nu am văzut prea mult teatru!”, am prins doar patru spectacole, dintre care doar unul notabil, dar pentru că rubrica nu e despre „Ce piese a văzut Vera la Londra”, o să abordez și alte subiecte care „plutesc” prin discuțiile și atmosfera din spațiul teatral britanic.
Toaca este un spectacol care surprinde prin stratificarea motivelor pe care le propune, prin apelul la definiri individuale și colective, prin raportarea la identitate (inclusiv la cea națională – română / poloneză, dar poate, mai ales, la cea individuală).
Ca în fiecare an, la mijlocul lunii aprilie, Burgtheater a anunțat premierele viitoarei stagiuni. Iar conferința de presă din acest an a suscitat un interes deosebit, deoarece toamna va aduce o schimbare de directorat la cârma prestigiosului teatru de expresie germană.
