Noutăți la Burgtheater: Vampirul – un monstru cu chip de om

Ca în fiecare an, la mijlocul lunii aprilie, Burgtheater a anunțat premierele viitoarei stagiuni. Iar conferința de presă din acest an a suscitat un interes deosebit, deoarece toamna va aduce o schimbare de directorat la cârma prestigiosului teatru de expresie germană. Stefan Bachmann, noul intendant, a ales 28 de premiere pentru prima sa stagiune vieneză (14 la sala mare a Burgtheater, 10 la sala Akademietheater și 4 la sala intimă Vestibül), iar pe perioada renovării celei de-a patra săli, „Kasino am Schwarzenbergplatz”, sunt planificate un „cazinou digital” și un „cazinou mobil”.

În deschiderea stagiunii de la sala mare, regizoarea germană Karin Henkel va prezenta Hamlet, în timp ce la sala Akademietheater coregrafa și regizoarea suedeză Therese Willstedt va monta Orlando după romanul Virginiei Woolf. Printre regizorii ce vor veni la Viena se regăsesc nume noi precum Ersan Mondtag (care reprezintă pavilionul Germaniei la Bienala de Artă de la Veneția), Mina Salehpour, Marie Schleef, Fritzi Wartenberg, Philipp Stölzl și dramaturgul șef Thomas Jonigk.

Conferința de presă despre stagiune 2024-25. Credit foto: InCs Bacher

Selecția cuprinde un număr semnificativ de piese clasice, în care însă rolurile principale vor fi jucate de femei, între altele, Tartuffe, Bolnavul închipuit și Liliom. Dintre celelalte premiere se mai remarcă, printre altele, dramatizări ale romanelor Everything is illuminated de Jonathan Safran Foer și The Vegetarian al scriitoarei sud-coreene Han Kang. Unul dintre highlight-uri va fi coproducția cu festivalul Wiener Festwochen 2025, în care Milo Rau va regiza piesa Burgtheater a lui Elfriede Jelinek. Textul ce tematizează implicarea dinastiei austriece de actori Wessely/Hörbiger în propaganda nazistă a produs un scandal uriaș la premiera sa din 1985 de la Bonn. De atunci, autoarea a acordat o singură dată drepturile de producție unui teatru austriac, și anume Teatrului „Graz im Bahnhof” în 2005. Cinci producții de la Schauspiel Köln – teatrul la care Bachmann a fost director artistic din 2013 – vor fi preluate în programul Burgtheater. În plus, noul intendant va semna regia la două noi producții: Manhattan Project de Stefano Massini (ce îl va avea în focus pe Robert J. Oppenheimer) și Racine carée du verbe être, piesa nouă a lui Wajdi Mouawad. Şi cel mai recent text al lui Ayad Akhtar, Cazul McNeal, va avea premiera în viitoarea stagiune în regia lui Jan Bosse (la premiera absolută din New York rolul principal i-a revenit lui Tom Hanks). Repertoriul Burgtheater va mai cuprinde trei producții ale fostului director Martin Kušej și alte 30 de producții din stagiunile anterioare, una dintre acestea fiind Nosferatu.

Este a doua montare a regizoarei australiane Adena Jacobs, care în 2022 înregistrase un mare succes cu Troienele. În debutul ei la Burgtheater, Jacobs îmbogățise tragedia lui Euripide cu alte texte grecești și cu o nouă traducere a lui Gerhild Steinbuch. Montarea australiencei expunea un grup de femei marcate de război, prinse în infern. Şi în Nosferatu regizoarea este interesată în primul rând de femei și de experiențele lor în urma abuzurilor. Împreună cu aceeași autoare, Gerhild Steinbuch, Jacobs reinterpretează romanul vestit Dracula al lui Bram Stoker. Cu excepția personajului lui Renfield, toate rolurile din original, în mare parte masculine, sunt jucate de femei. Şi aceasta nu este singura schimbare. În varianta ritmică, strălucită din punct de vedere lingvistic a lui Steinbuch, însăși „bestia” Nosferatu capătă o voce. Nu rămâne doar o suprafață de proiecție, ci devine un personaj care acționează, gândește și chiar suferă. Căci în lucrarea lui Jacobs nu este foarte clar cine este monstrul. Regizoarea transpune publicul într-un peisaj de coșmar. Însăși scena din deschiderea spectacolului este una de oroare: într-o proiecție uriașă, pe scena Burgtheater se distinge o față albă, nevinovată, cu păr de culoare deschisă, din mijlocul căreia iese la iveală un alt obraz, plin de sânge.

Spectacolul „Nosferatu”. Credit foto: Susanne Hassler Smith

Producția restrânge timpul și spațiul într-un singur loc: castelul lui Dracula, la care este invitat avocatul Harker, este deopotrivă instituția de psihiatrie a medicului cu asistenta Mina, casa lui Lucy și a mamei sale, precum și celula lui Renfield. La rândul lor, exercițiile de memorie și planurile de acțiune se estompează. Starea trează și cea de repaus nocturn se amestecă într-un tot confuz. Toate acestea se reflectă grandios în decorul opulent semnat de Eugyeene Teh format dintr-o clădire cu patru părți ce amintește de un conac. Pe două laturi se vede fațada cu lambriuri de lemn, pe a treia există un perete cu LED-uri pe care este vizibilă o coloană vertebrală – asemeni unei radiografii cu raze X, iar din a patra latură, deschisă, se distinge un sicriu mare de sticlă în care ființe umane fie dorm, fie sunt capturate și supuse unor experimente oribile ce duc la asocieri cu atrocitățile nazismului și cu eugenia – disciplina care studiază aplicarea practică a biologiei eredității în ameliorarea genetică a individului. De altfel, în text există aluzii care fac referire la istoria național-socialismului din Austria. Atmosfera ce se ghicește în spatele ferestrelor variază de la normalitate la situații bizare, în care lumina pâlpâie și figuri stranii se târăsc spre exterior – se știe că acele creaturi ce sug sângele sunt capabile să se cațere de-a lungul pereților.

În general, producția este copleșitoare vizual și acustic. Siluete ce coboară din tavan sunt multiplicate digital la infinit, populând chiar și scena prin proiecțiile lor (video: Tobias Jonas și Eugyeene Teh). Sunetele puternice și înregistrările video ale trupurilor goale zvârcolindu-se crează o atmosfera unică de groază. Din fericire, trupa actoricească strălucită rezistă cu ușurință împotriva cantității de elemente digitale folosită. Poveștile individuale sunt în mare parte doar sugerate de textul lui Steinbuch, ce tratează cu precădere frica, pierderea controlului și monstruozitatea. „Ne-am gândit că ar fi interesant să continuăm să explorăm violența și modul în care istoria traumei este transmisă din generație în generație, dar de data aceasta prin adăugarea unei lumi metaforice de vampiri și monștri”, explică Jacobs conceptul său în caietul program.

Spectacolul „Nosferatu”. Credit foto: Susanne Hassler Smith

Burgtheater nu este singurul teatru din spațiul de expresie germană care este interesat de vampirism. La Schauspielhaus din Graz a avut loc de curând premiera Carmilla. O satiră a vampirilor din Stiria. Acțiunea nuvelei lui Sheridan Le Fanu din 1872, pe care se bazează spectacolul, se desfășoară într-un castel din Stiria în care locuiesc Laura și tatăl ei. După ce în viața lor apare enigmatica Carmilla, noi sentimente o cuprind pe Laura. Semnele unei relații amoroase între cele două femei îi fac pe cei din jurul lor să creadă că Laura ar fi afectată de o boală misterioasă. Astfel, Carmilla este supranumită vampir, iar nuvela lui Le Fanu se încheie cu tragerea în țeapă a acesteia.

Regizoarea Luise Voigt își bate joc de perspectiva narativă masculină din textul original, alegând o abordare feministă. Pune modelele tradiționale de gen sub semnul întrebării prin interviuri filmate cu actorii si cu actrițele, care oferă informații (și gândurile lor) despre roluri. Montarea folosește mult material pornografic fals (dildo auriu, sâni falși). Totul este, de fapt, o satiră, inclusiv la adresa porno-urilor soft. Personajele devin adevărate caricaturi prin costume sexualizate, voci artificiale și coregrafii stricte. Iar punctul culminant al spectacolului este o secvență de vis captivantă (vizual și muzical), în care este evocată senzual o alternativă la normele comune de gen și sexualitate – un fel de simulare de sex în grup. Carmilla, care a declanșat totul, privește scena de sus, în proiecție, își vede însă, în același timp, și propria soartă ce se profilează: tragerea în țeapă. Se simte eliberată (de vampirism) privind această scenă.

Motivul vampirului va fi continuat în stagiunea viitoare de spectacolul în aer liber Nosferatu (bazat pe filmul mut din 1922 al lui Friedrich Wilhelm Murnau și pe romanul „Dracula” de Bram Stoker, în versiunea Katharinei Ramser), ce va deschide stagiunea la Schauspiel Leipzig.