Cronica Saptamanii

Copilărie. Tranziție. Provincie. Sunt straturi de întâmplări și semnificații pe care le recunoaștem cu toții, cei din acele generații care au crescut pe pragul dintre comunism și așa-zisul capitalism, la granița dintre două regimuri politice opuse.

Transpare din energia organizatorilor ceva din spiritul patronului: curaj, tenacitate și combativitate puse în slujba diversității culturale și estetice recognoscibile în temele spectacolelor din program.

Daca Hedda lui Ibsen era o răsfățată a marii burghezii, incapabilă să-și găsească un sens când vechea ei lume se prăbușea, iar Hedda lui Ostermeier din 2005 era tânăra lipsită de direcție din noua clasă de mijloc vestică sătulă de presiunile economice capitaliste, cine este această Hedda de pe scena Naționalului din București în 2024 și ce o motivează pe ea în acțiunile ei dramatice?

E un spectacol mixt, care îmbină tehnologia, proiecțiile, muzica, cu jocul actorilor, un spectacol în care poți săpa și în care poți descoperi lucruri pe care pe moment, în public, nu te-ai fi gândit că le poți găsi, toate pe un fundal original: Puterea.

Noua geneză sau, aș putea numi-o, noua schimbare pe care aceste două grupuri o susțin, e posibilă numai prin colaborarea dintre oameni, prin prietenie și întrajutorare. Altfel spus, cred că e vorba de compasiunea pe care ar trebui să o avem față de aproapele nostru atunci când acesta se află într-o situație critică, din care nu poate ieși de unul singur.

Textul abordează un subiect despre care acum 10 ani ai fi spus că este SF, însă, azi, este cât se poate de aproape de realitate – crearea unui om cu inteligență artificială.