Cronica Saptamanii

(In)vizibil în regia Letei Popescu este prima producție realizată la Teatrul Maghiar de Stat Cluj în urma concursului de proiecte pentru tineri regizori din anul 2017. Decizia de a aduce pe o scenă națională tineri creatori constituie un pariu care ar trebui să se regăsească mai des în teatrele din România.

Instalația performativă Vara în care mama a avut ochii verzi este conceptul Nicoletei Lefter care a preluat povestea centrală din romanul cu același nume al Tatianei Țibuleac. Personajele ajutătoare din roman lipsesc din acest univers imersiv care este atât de bine conturat încât nu mai e nevoie de nicio altă completare exterioară. Producția de la POINT nu este ușor de digerat. Moartea este un subiect incomod la care nu se gândește nimeni până nu se apropie cu adevărat de ea.

De Centenar, Pădurea spânzuraților a fost un act binevenit, care contrastează cu multe evenimente de proastă calitate realizate sub egida acestei sărbători naționale. Și mai ales, a fost binevenit pe scena Teatrului Național, unde au ajuns cu această ocazie și luminițele protestelor din ultimii ani, în fața unui public numeros, care rămâne după spectacol cu câteva întrebări: ce fel de român sunt eu? Ce înseamnă să fii român și de ce sunt mai român ca alții?

Odată cu stingerea luminilor, în scena de la Bulandra Icoanei, complet refăcută pentru a imagina un mini-amfiteatru cu publicul pe toate cele patru laturi, năvălește ”mulțimea”, un monstru cu mai multe capete care răcnește, amenință, preia sloganurile care îi sunt aruncate și le multiplică cu vocea rezultată din unirea mai multor voci.

Generația anterioară măcar știa diferența dintre rău și bine, iar dacă alegea răul o făcea în cunoștință de cauză. Cei de după, cei pe care ei i-au crescut, cei pregătiți acum să ia puterea, au răul în măduva spinării și nici măcar nu știu o altă variantă. Aceasta pare să fie citirea dată de regizorul Gelu Colceag cunoscutei piese a lui Gorki, "Vassa Jeleznova".

Organizat o dată la doi ani, Festivalul Interferențe a ajuns în 2018 la cea de a 6-a ediție, ediție organizată ”mai greu ca niciodată”, din lipsa fondurilor, după cum a declarat în deschiderea evenimentului Gabor Tompa.

Un spectacol ca În umbra marelui plan e un cadou bun de 1 decembrie, dată aniversară celebrată în România diferit în funcție de vârstă, etnie, și orientare politică. Un spectacol de văzut împreună și apoi de dezbătut ca într-un consiliu de familie, mai ales că tot mai multe familii sunt în zilele noastre dezbinate ideologic în societatea românească. O societate care arată ea însăși astăzi, când împlinește 100 de ani, ca o mare familie dezbinată.

Teatrul documentar, teatrul devised, teatrul politic, teatrul feminist, teatrul care vorbeşte despre locul şi rolul minorităţilor într-o societate domninată de o anumită majoritate încep să fie forme de teatru din ce în ce mai cunoscute şi publicului din România. Sunt spectacole, în special cele de teatru devised pentru care se scrie un text în echipă, în timp ce se lucrează la spectacolul propriu-zis.

Sibiul este recunoscut pe harta teatrală festivalieră mai ales prin Festivalul Internațional de Teatru (SIBFEST). Însă, acum patru ani, a apărut un festival dedicat copiilor și tinerilor, denumit generic Festivalul Tânăr de la Sibiu, organizat de Teatrul pentru copii și tineret GONG.