Cronica Saptamanii

Generația anterioară măcar știa diferența dintre rău și bine, iar dacă alegea răul o făcea în cunoștință de cauză. Cei de după, cei pe care ei i-au crescut, cei pregătiți acum să ia puterea, au răul în măduva spinării și nici măcar nu știu o altă variantă. Aceasta pare să fie citirea dată de regizorul Gelu Colceag cunoscutei piese a lui Gorki, "Vassa Jeleznova".

Organizat o dată la doi ani, Festivalul Interferențe a ajuns în 2018 la cea de a 6-a ediție, ediție organizată ”mai greu ca niciodată”, din lipsa fondurilor, după cum a declarat în deschiderea evenimentului Gabor Tompa.

Un spectacol ca În umbra marelui plan e un cadou bun de 1 decembrie, dată aniversară celebrată în România diferit în funcție de vârstă, etnie, și orientare politică. Un spectacol de văzut împreună și apoi de dezbătut ca într-un consiliu de familie, mai ales că tot mai multe familii sunt în zilele noastre dezbinate ideologic în societatea românească. O societate care arată ea însăși astăzi, când împlinește 100 de ani, ca o mare familie dezbinată.

Teatrul documentar, teatrul devised, teatrul politic, teatrul feminist, teatrul care vorbeşte despre locul şi rolul minorităţilor într-o societate domninată de o anumită majoritate încep să fie forme de teatru din ce în ce mai cunoscute şi publicului din România. Sunt spectacole, în special cele de teatru devised pentru care se scrie un text în echipă, în timp ce se lucrează la spectacolul propriu-zis.

Sibiul este recunoscut pe harta teatrală festivalieră mai ales prin Festivalul Internațional de Teatru (SIBFEST). Însă, acum patru ani, a apărut un festival dedicat copiilor și tinerilor, denumit generic Festivalul Tânăr de la Sibiu, organizat de Teatrul pentru copii și tineret GONG.

Evit să dau recomandări prietenilor care au copii fiindcă mi se pare prea mare responsabilitatea. Pentru un copil prima întâlnire cu teatrul poate să ducă la concluzii radicale, adesea aceasta fiind că nu mai vor să audă de teatru în viața lor. Sau măcar pentru o vreme.

Pornind de la o cercetare a ritualurilor alternative, Ritualia aduce în discuție raportarea culturii standard la practicile magice, dar și poziția lor într-o societate puternic tehnologizată și conectarea individului modern cu acestea.

Regizorul Radu Afrim a afirmat de mai multe ori că nu îl interesează teatrul politic. Nu mai departe de anul trecut el declara într-un interviu pentru FNT că ”nu are instrumentele necesare să-l facă”. Cu toate astea, alegerea lui din 2018 de a face un spectacol despre comunitatea romă din Sfântu-Gheorghe e cum nu se poate mai politică și atinge nucleul unei suferințe sociale care cangrenează întreaga țară: sărăcia.

Fie că îl numim teatru documentar sau teatru social, teatru politic sau investigativ, acel teatru care spune poveștile contemporanilor noștri în timp real și cu un filtru discret, uneori abia vizibil, este prezent de mai bine de un deceniu pe scenele românești, în special pe cele independente. Era și timpul ca el să-și capete locul și în programul Festivalului Național de Teatru, care a inclus la această ediție, în mod inspirat, secțiunea intitulată de directoarea Marina Constantinescu Teatrul și societatea. Acum. Am văzut trei dintre spectacolele din cadrul acestei secțiuni - În numele tatălui, Oameni și cartofi, În umbra marelui plan – și voi scrie în această rubrică, pe rând, despre fiecare dintre ele.