Cronica Saptamanii

Două spectacole din stagiunea trecută de la Reactor de creație și experiment, ambele coproduse la Cluj cu companina maghiară Váróterem Projekt, reiau tema conviețuirii româno-maghiare în orașul care te seduce și te ține la distanță în același timp, orașul atractiv, urbanizat și dinamic, dar totodată conservator, autosuficient, oarecum ermetic față de efortul noilor veniți de a se integra.

Lecția lui Ionesco devine un desen animat în care lecția violenței e predată cu zâmbetul pe buze, situațiile (non)comunicării celor mai banale idei o iau razna, sfârșind prin desființarea elevului, iar crima are valoarea simbolică a corigenței din catalog și a pedepsei corporale

Există în spectacol multe motivații pentru plecarea din țară a tinerilor, aceasta fiind tema subliminală a spectacolului, care construiește dialogul între prezent și trecut pentru a pune în perspectivă ceea ce se întâmplă azi, când comunitățile sunt dezmembrate fiindcă prea mulți oameni părăsesc țara din motive economice, așa cum altădată o făceau din motive politice.

În rama audio creată de Ilinca Stihi, sunetul tocurilor ei pe ciment sporește suspansul, reface traseul fricii, conștiința continuă a războiului ideologic în care Monica Lovinescu lupta, deși se afla departe de țară, în mijlocul societății franceze.

Aflată pentru prima dată la Suceava la îndemnul prietenului Matei Vișniec, devenit un soi de personalitate tutelară a orașului, scriitor și mai ales dramaturg de talie europeană, am căzut pradă farmecului unui tărîm special.

Spectacolele indoor au fost mai diverse decât alte dăți, fiind incluse și voci care au deconstruit piesele shakespeariene din perspective contemporane, inclusiv ale minorităților etnice și sexuale.

Creația unor regizori ca Robert Wilson, Peter Brook, Declan Donnellan, Phyllida Lloyd s-a văzut extrem de diferit pe scena festivalului, iar această imagine a vorbit în mod subtil despre dinamicile de percepție, de informație și de raportare la teatrul lumii de azi ale teatrului românesc.

Subiectul explicit politic al spectacolului redă o bogată gamă a psihologiei umane și, mai ales, chestionează impactul ideologiilor – religioase, politice etc- în istorie. Din perspectiva prezentului, spectacolul, prin sobrietatea tonului, gravitatea faptelor relatate și demnitatea victimei, invită la o revizitare a mijloacelor cu care e exercitată puterea politică în societate.

„E un gest de generozitate - de la noi, care suntem cei mai săraci. E povestea vieții noastre. Atât avem, și v-o oferim cu inima deschisă. Vă rugăm să o primiți cu inima deschisă”. În umbra acestui pas, regizorul ne îndeamnă pe toți să fim curioși: „judecata este opusul curiozității”.