Cronica Saptamanii

Spectacolul relevă prin echilibrul jocului tiparele existențiale determinate de extracția socială a personajelor. Universul adolescenților se reclamă de la mimetismul cultural mediatic, inspirat de limbajul rețelelor de socializare și al vedetelor multimedia

Ediția a 35-a a Festivalului Național de Teatru a introdus o realitate nouă, pe lângă cei trei curatori ai festivalului a fost numit și un artist asociat. Realitatea nu e nouă decât la noi, fiindcă sunt multe festivaluri în lume a căror direcție artistică e dată de către un artist (sau mai mulți) asociați. Totuși, în România, nu a fost clar, în acest prim an, care a fost misiunea artistului asociat, în afara faptului că a avut trei spectacole în selecție? Poate că a fost o declarație în sine alegerea făcută, poate că nu mai e cazul de nici o altă explicație, dat fiind că artistul asociat din acest an a fost Radu Afrim. Dar cu siguranță momentul merită o revizitare a operei din ultimele două decade a acestui artist devenit fenomen.

Spectacolul regizat de Timofey Kulyabin pe baza unui scenariu de Roman Doljanski după celebra piesă a dramaturgului american Eugene O’Neill la Naționalul sibian are limpezimea și claritatea unei înscenări clasice, dar include subtile elemente moderne (decorul adus la zi, jocul actoricesc, scenariul care rescrie piesa).

Formula epurată a operei cu decoruri multimedia va câștiga teren în secolul realității virtuale și al tehnologiei digitale cu care suntem contemporani.

De-a lungul celor 28 de ediții, marea a fost mereu locul de întâlnire al tinerilor actori, iar anul acesta sunetul albatroșilor a răsunat din nou în larg, marcând această reîntâlnire.

Aer e un spectacol-conferință performativă interesant ca formulă estetică, excelent jucat și cu semnificație asumat politică. Genul de spectacol de care în vremurile de azi avem nevoie ca de... aer!

În cadrul Săptămânii centenare Harag György de la Cluj (1-9 iunie 2025), două spectacole ale teatrului organizator vorbesc despre moștenirea estetică transmisă în generații succesive, prin creația a doi regizori legați de destinul Teatrului Maghiar de Stat Cluj.

Programul festivalului a inclus multe spectacole remarcabile de pe scena romaneasca despre care au apărut deja cronici de-a lungul timpului în paginile Scena.ro, precum și o serie de bijuterii spectacologice, semnate de artisti internaționali preocupați de cartografierea unor noi realități sau sensibilități, explorări valoroase care extind semnificativ teritoriul la care are acces cercetarea artistică.

Secundar o analiză complexă a acelor momente în care cedăm în fața diferitelor presiuni exterioare sau a anxietăților interioare și renunțăm la curajul de a ne asuma poziții mai mult sau mai puțin radicale, critici explicite, sau, mai grav, acțiuni disruptive pentru status quo, mulțumindu-ne cu un rol secundar în propriile noastre vieți.