Cronica Saptamanii

Formula epurată a operei cu decoruri multimedia va câștiga teren în secolul realității virtuale și al tehnologiei digitale cu care suntem contemporani.

De-a lungul celor 28 de ediții, marea a fost mereu locul de întâlnire al tinerilor actori, iar anul acesta sunetul albatroșilor a răsunat din nou în larg, marcând această reîntâlnire.

Aer e un spectacol-conferință performativă interesant ca formulă estetică, excelent jucat și cu semnificație asumat politică. Genul de spectacol de care în vremurile de azi avem nevoie ca de... aer!

În cadrul Săptămânii centenare Harag György de la Cluj (1-9 iunie 2025), două spectacole ale teatrului organizator vorbesc despre moștenirea estetică transmisă în generații succesive, prin creația a doi regizori legați de destinul Teatrului Maghiar de Stat Cluj.

Programul festivalului a inclus multe spectacole remarcabile de pe scena romaneasca despre care au apărut deja cronici de-a lungul timpului în paginile Scena.ro, precum și o serie de bijuterii spectacologice, semnate de artisti internaționali preocupați de cartografierea unor noi realități sau sensibilități, explorări valoroase care extind semnificativ teritoriul la care are acces cercetarea artistică.

Secundar o analiză complexă a acelor momente în care cedăm în fața diferitelor presiuni exterioare sau a anxietăților interioare și renunțăm la curajul de a ne asuma poziții mai mult sau mai puțin radicale, critici explicite, sau, mai grav, acțiuni disruptive pentru status quo, mulțumindu-ne cu un rol secundar în propriile noastre vieți.

Participăm cu toții la această nuntă imaginară în care se ”căsătoresc” mentalități complet diferite, tradiții dragi unora și de neînțeles pentru alții, feluri de a iubi și de a fi în lume de neacceptat de către ”mainstream”, valori care se bat cap în cap, stiluri de viață opuse.

Spectacolul Aer are meritul de a fi adus în fața publicului nostru un subiect care privește direct societatea românească și invită la atitudine față de abuzurile dovedite și nepedepsite în cazurile de viol, agresare a femeilor și femicid.

Clădirea Naționalului târgumureșean este, literalmente, o casă între blocuri. Te uiți în jur și n-ai cum să nu simți un parfum gri de realism socialist. Când intri în teatru însă, peisajul devine din ce în ce mai colorat, cu cât intri mai adânc și cu cât urci mai sus. Despre o casă a artei - inclusiv ca refugiu - vorbește și cel mai recent spectacol montat la Târgu-Mureș de Radu Afrim și dedicat primei sale profesoare de desen, Elvira Făgărășan.