Arte

Mi-am început repetițiile la Mureș cu un tort mare. Nu, nu era era pentru mine, era pentru Compania ”Liviu Rebreanu”, se aniversează a 60-a stagiune a secției române. Cadoul meu va fi un spectacol care se numește Lucruri nespuse, iar ironia face ca gândurile mele de astăzi să se lege de acest titlu.

Perioada de documentare a produs și un echilibru în echipă, un vocabular comun, a lăsat locul unor inserții mult mai intime și a pus probleme personale. S-au disecat mai întâi lucruri generale, poate mai îndepărtate de temă, dar conexe, pentru a ajunge să vorbim visceral despre relații, dragoste, familie. Doza de organic pe care o are spectacolul este cuprinsă în pereții care au creat un loc sigur pentru a fi vulnerabil și expus, pentru a plânge când scrii și citești.

Cum și cât de relevant se transformă Béjart în teatrul fizic, Kantor în instalații performative sau care sunt formele rezistenței artiștilor față de abuzurile puterii sunt teme de reflecție lansate de festivalul Eurothalia 2022.

Am vorbit despre prejudecățile de care studenții se lovesc încă din timpul facultății, despre invalidarea abilităților dobândite ca păpușari, dar și despre lumea captivantă pe care o descoperă zi de zi la cursuri. Toate acestea, cu speranța că o generație care vorbește despre lucrurile în care crede cu adevărat este o generație care poate produce o schimbare de paradigmă.

Inițiatorii festivalului GPN, regizorii Ilinca Stihi, Attila Vizauer și Mihnea Chelaru au înțeles că mediul profesional național avea nevoie de un instrument de racordare la tendințele internaționale și de întâlnire directă a creatorilor din domeniu. Încă de la prima ediție, Bucureștiul a devenit un punct de întâlnire atractiv pe harta internațională festivalieră de gen.

În perioada 2-4 martie, Sean Patten și Simon Will, doi dintre membrii colectivului britanico-german Gob Squad, au susținut, la Reactor de creație și experiment, un atelier de devised theatre, în care au familiarizat participanții cu exerciții și metode de lucru colective specifice Gob Squad. Discuția de mai jos a avut loc la o lună după atelier și a avut ca scop oferirea unui cadru mai așezat pentru feedback, dar și de reflecție la teme mai ample ce țin de modul de funcționare al celor două companii, creația colectivă, raporturile de putere în teatru, dar și relația cu istoria.

Împlinirea a treizeci de ani de tradiție, pedagogie și studiu creativ în artele spectacolului marchează un moment de reactivare a memoriei instituționale, dar și un prilej festiv de a privi cu încredere spre viitor. Teatru 30 aduce în atenția comunității UBB, dar și în spațiul public, povestea unei școli naționale de arte performative, cu o tradiție europeană solidă vizând excelența academică, cu practici instituționale moderne, incluzive.

Teatrul independent din România ține pasul cu tot ce se întâmplă afară, are temele foarte bine făcute, este în contact direct cu comunitățile din care face parte, contribuie la educația și cultura oamenilor, este vizionar și curajos, atacă teme actuale, de un interes major. Da, e obosit, luptă de doi ani să supraviețuiască, pentru că nu primește niciun ajutor din partea autorităților. Dar, când toate lucrurile astea care ne-au dat peste cap vor lua sfârșit, o să fie atât de puternic și o să spună atât de multe lucruri, încât o să cădem în fund; în frunte cu guvernul, sper.

Admiterea a trecut. Unii dintre noi suntem acum studenți la Teatru, iar alții au ales să studieze în domenii care par, în acest moment, mai sigure. Sunt convinsă că este mai important ca niciodată să vorbesc despre experiențele mele de studentă în cadrul secției de Teatrologie a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București.