Ștafeta independent.2020 – Piesele de puzzle ale teatrului independent românesc

Cum arată o radiografie a teatrului independent românesc în pandemie? Trăiește el cu adevărat sau doar se zbate să supraviețuiască de la o zi la alta? Care sunt poveștile independenților și cum arată culisele teatrelor în care au jucat pe perioada pandemiei?

Ștafeta independent.2020, unul dintre proiectele Șangri-La Artistic Ground, își propune să descopere câteva dintre răspunsurile acestor întrebări. Gândită sub forma unei ștafete de întrebări jucăușe și totodată extrem de necesare, inițiativa Anamariei Feraru s-a transformat într-un fir roșu care leagă acum șaptesprezece teatre independente din toată țara.

Premisa? Un set de întrebări, pasat de la un teatru la altul timp de un an. La sfârșitul interviurilor, fiecare teatru a predat ștafeta, nominalizând un alt teatru din sectorul independent să răspundă la aceleași zece întrebări. Rezultatul? O imagine pestriță a ceea ce înseamnă existența de zi cu zi ca artist independent pe timp de pandemie. Cu suișuri și coborâșuri. Cu mici victorii care îți dau putere să duci mai departe proiectele la care ții, dar și cu înfrângeri care te împing să te gândești la a renunța. Cu anxietăți cotidiene, dar și cu recunoștință pentru orice mână de ajutor pe care o primești.

Indiferent de poziția lor geografică, vocile teatrelor independente din România par mai puternice atunci când sunt aduse laolaltă. Ca ele să se poată face auzite, au avut nevoie de o portavoce. Pentru a descoperi ce înseamnă să construiești un proiect care își propune să funcționeze ca o astfel de portavoce, am vorbit cu Anamaria Feraru, cea care timp de un an a colindat țara și a bătut la ușile teatrelor independente în speranța că îi vor deschide și că îi vor accepta ștafeta.

1. De unde a pornit Ștafeta independent.2020 și, totodată, nevoia de a crea o hartă a teatrului independent românesc în pandemie? Cum s-a născut ideea proiectului și ce pași a urmat pentru a ajunge la noi în forma lui de acum?

Acum un an mi-a venit ideea. Eram la început cu Asociația Șangri-La Artistic Ground, toți căutam să zicem ceva, iar mie mi-a venit ideea de a vorbi cu teatrele independente despre trecut, prezent și viitor. Acum când stau să mă gândesc, chiar mi se pare o idee super tare. Ștafeta a pornit, clar, din curiozitate și din ceva forță exterioară. Pașii Ștafetei n-au fost dictați de mine și ăsta e lucrul care m-a încântat cel mai tare la proiect. E o scurtă poveste a teatrului independent din România.

2. Pentru mine, nucleul seriei de interviuri a fost tocmai dorința voastră de a oferi teatrului independent din România un spațiu în care să își (re)cunoască speranțele, fricile și nesiguranțele. De a crea un loc (fie el și digital) unde poveștile supraviețuirii în sectorul independent să fie auzite. Care au fost provocările creării unui astfel de spațiu-portavoce?

Îmi place să cred că am creat un safe space. Fie că ți-ai pierdut spațiul de joc și de creație, fie că n-aveai cu ce să îți plătești actorii și chiria, sau că urma să fie demolată clădirea în care ai creat timp de ani de zile, sau că tu și echipa ta sufereați de burnout, totul era pus pe tavă și servit. Nu prea am întâmpinat provocări. Am beneficiat de foarte multă încredere, susținere și deschidere din partea artiștilor independenți. Pe măsură ce înaintam în povești, spații independente, orașe, proiectul căpăta din ce în ce mai multă viață și curgea cu și mai multă forță. Cea mai mare surpriză a fost când am aflat că există teatre independente maghiare: Váróterem Projekt, Yorick Studio, 3gHUB (un mix între artiștii români, maghiari și nemți). Adevărata provocare e să-i faci pe oameni să citească.

3. Cum se poate transforma jurnalismul cultural din ce în ce mai des într-o astfel de portavoce pentru artiștii independenți?

Cred că oamenii care se ocupă cu jurnalismul cultural ar trebui să-și formeze un fin simț al observației și să încerce tot mai des să caute noutatea, să surprindă ceva esențial din lumea care ne înconjoară. Când o să fie ceva bun, de pus pe hârtie, they will feel it in their stomachs.

4. Una dintre întrebările recurente în interviurile voastre este „Imaginați-vă că anul 2020 a fost un bătrân înțelept. Ce lecție ați primit de la el?”. Hai să întoarcem de data aceasta oglinda către proiectul vostru. Imaginați-vă că toate teatrele a căror hartă a-ți trasat-o prin interviurile voastre sunt bătrâni înțelepți. Ce lecții importante ați primit de la ei?

Multe. Cea mai importantă a fost cea cu care am încheiat seria de interviuri: nevoia oamenilor de a spune povești este inepuizabilă. Pentru mine treaba asta a cântărit mult și mi-a oferit ceva foarte valoros. Să spui povești este atât de vag și totuși atât de concret. Indiferent de punctul maxim al unei crize globale, omenirea o să fie bine pentru că este interconectată prin povești, și pentru că am această certitudine, am început să văd viitorul cu ochi mai buni. Asta e povestea pe care mi-o zic eu.

5. Poveștile pe care le-ați adunat sunt, în esență, povești despre supraviețuire. Le punem una sub cealaltă și tragem linie. Cum ar arăta o listă de cuvinte care să denumească punctele comune ale tuturor acestor povești? Care sunt termenii-cheie ai supraviețuirii teatrului independent din România în pandemie?

Oameni, ajutor, spațiu, supraviețuire, adaptare, renunțare, incertitudine, actori, tehnic, oboseală, regândire, proiecte, AFCN, spectatori, lucru, stagiune, anulare, echipă, autorități, chirie, spectacole, finanțări, presiune, turnee, pauză, experiment, 30%, 50%, online, închis, restricții, teatru, colaborare, guvern, luptă, independent.

6. Prima serie de interviuri din Ștafeta independent.2020 a luat sfârșit. Dat fiind faptul că există o sumedenie de alte teatre independente sau echipe artistice care își derulează activitatea în afara sistemului instituționalizat, plănuiți să continuați proiectul cu o ștafetă independent.2021-2022? Credeți că mai există povești demne de a fi auzite despre teatrul independent din România?

Toate poveștile spațiilor independente, care s-au luptat să supraviețuiască în ultimii doi ani și continuă s-o facă, merită să fie auzite, însă ștafeta nu o să continue în 2022. Aș relua-o într-un viitor îndepărtat, probabil cu alte mijloace, trăind în alt context, în căutarea aceluiași lucru.

7. În călătoria voastră, ați parcurs 2246 de kilometri virtuali și ați făcut cunoștință cu 17 spații independente. Încercând să faceți o sinteză a tuturor poveștilor pe care le-ați auzit, ce credeți că ar trebui să știe orice spectator de teatru din România despre teatrul independent, acum, la început de 2022?

Că este mult peste teatrul de stat. Teatrul independent din România ține pasul cu tot ce se întâmplă prin afară, are temele foarte bine făcute, este în contact direct cu comunitățile din care face parte, contribuie la educația și cultura oamenilor, este vizionar și curajos, atacă teme actuale, de un interes major. Teatrul independent din România este de urmărit 24/7. Da, e obosit, luptă de doi ani să supraviețuiască, pentru că nu primește niciun ajutor din partea autorităților. Dar, când toate lucrurile astea care ne-au dat peste cap vor lua sfârșit, o să fie atât de puternic și o să spună atât de multe lucruri, încât o să cădem în fund; în frunte cu guvernul, sper.

Pentru a citi interviurile realizate în cadrul Ștafetei independent.2020, accesează link-ul https://www.sangrilaartisticground.com/interviuri.

Acompaniate de ilustrațiile inedite ale Danielei Banciu, cele șaptesprezece interviuri reprezintă piese importante din puzzle-ul sectorului independent de la noi din țară. Vei redescoperi vocile unor teatre pe care le cunoști și vei face cunoștință cu spații de care poate că nu ai auzit până acum. Ascultă-le pe toate cu atenție și, la final, vei descoperi firele (in)vizibile care leagă teatrele independente în pandemie.

———————————————————————————————————————

Numele meu este Anamaria Feraru și, împreună cu alți câțiva tineri creatori, mă ocup de activitatea și conținutul hub-ului cultural Șangri-La Artistic Ground. Suntem recunoscători că într-un an și puțin ne-am format o comunitate care apreciază teatrul și literatura.

Dacă ești curios/curioasă, caută-ne pe Facebook, Instagram sau pe site-ul nostru –www.sangrilaartisticground.com.