Arte

Pe 21 martie, regizorul Radu Penciulescu, în vârstă de 88 de ani, a plecat dintre noi. Rămâne în urma sa amintirea unui spirit liber, curios și viu, a cărui muncă de regizor, pedagog și director al Teatrului Mic se constituie într-unul dintre cele mai consistente capitole ale teatrului românesc de dinainte de 1989.

În ultimul an, în contextul inițiativei Coaliției pentru Familie pentru schimbarea Constituției în scopul redefinirii conceptului de ”soți” pentru evitarea căsătoriei persoanelor de același sex, a fost adesea chestionat și discutat public felul în care ne gândim astăzi la ideea de ”familie”. Va fi nevoie de mult mai multe dezbateri însă, ca să putem face un pas înainte înspre acceptarea tuturor familiilor ”altfel” din jurul nostru drept expresii complexe ale umanității, de aceea publicăm online conținutul unei discuții care a avut loc exact înainte ca acest subiect să devină unul controversat.

În numărul 38(4)/2017 am republicat un articol polemic din 1965 prin care Lucian Pintilie îi răspundea lui Liviu Ciulei cu privire la importanța realismului în teatru. Nu aveam habar atunci că va fi ultimul articol semnat de Pintilie publicat înainte de plecarea lui dintre noi, care a avut loc pe 16 mai 2018.

Dacă a fi feminist înseamnă să gândeşti, să cauţi, să te întrebi şi să nu te mulţumeşti cu răspunsuri date de alţii, atunci da, sunt feministă. Îmi trăiesc viaţă fiind femeie.

Cu notabile excepţii, dizidenţa din România comunistă este considerată de cele mai multe ori practic inexistentă.

Șovăielile din “scenariu” ne-au făcut să re-creăm, să re-imaginăm, să punem întrebări asupra posibilității însăși de a reconstitui un asemenea moment pornind de la o “urmă a realității”: textul stenogramei.

Nu, n-am avut pe nimeni în #colectiv, dar simt că-i cunosc pe toți, fără să o fac. Se numește empatie.

O dezbatere propusă de Theodor Cristian POPESCU În ultimul timp, îmi pare că ne desfăşurăm activitatea într-o atmosferă tot mai lipsită de răbdare, de curiozitate şi […]