ANIVERSARE – Jurnal de regizoare

Târgu Mureș, septembrie- noiembrie 2021

Dragă jurnalule,

Mi-am început repetițiile la Mureș cu un tort mare. Nu, nu era era pentru mine, era pentru Compania ”Liviu Rebreanu”, se aniversează a 60-a stagiune a secției române. Cadoul meu va fi un spectacol care se numește Lucruri nespuse, iar ironia face ca gândurile mele de astăzi să se lege de acest titlu. Îți scriu câteva lucruri despre care nu se prea vorbește în teatrul românesc: ce se (mai) întâmplă în teatre, dincolo de producția și reprezentarea de spectacole? Sau, cum scrie în teza mea de doctorat, cum arată o construcție extra-repertorială a unui teatru național?

Să-ți povestesc cum am descoperit eu această construcție, căci din păcate nu poți afla prea multe cu un click pe site-ul teatrului, trebuie să fii pe teren, dar despre asta am mai scris și între timp m-am și obișnuit. Ajung la Târgu Mureș în plină sărbătoare, zic și eu „La mulți ani, viață lungă și cu sens!” și încep să fac programul de repetiții. Colaborez cu Diana Sârbu, coordonatoare de proiecte și om de bază când e vorba de organizare. Diana îmi face un rezumat al programului actorilor prinși în proiectele teatrului: „avem proiectul cu școlile, prima parte care se termină în octombrie, apoi tot cu școlile dar partea a doua, cea de anul trecut. Mai avem de mers în cartiere cu Titanicii și în paralel sunt programate spectacole Ro.Drama”. Când să mă îngrijorez că nu am actori cu care să repet, Diana mă liniștește „nu am luat actori de la tine, stai liniștită, regula e ca la aceste spectacole lectură să participe doar actorii care nu repetă la scenă în acea perioadă”.  Bilă albă, proiectului, toți actorii sunt distribuiți, nimeni nu stă acasă. Totuși, unii actori din distribuție mea „au școală” în timpul săptămânii. Dar „stai liniștită, pun orele devreme de la 8, 9 sau 10 dimineața. La 11 vin la repetiții”. E forfotă mare, programul e încărcat, nimeni însă nu pare deranjat. Ba mai mult, la repetiții îmi povestesc amuzați sau îngrijorați (deci implicați) ce se întâmplă prin școli.

Și uite așa, dragă jurnalule, m-am apucat să cercetez ca să înțeleg construcția extra-repertorială a teatrului în care poposesc două luni. Aflu că în proiectul „cu școlile”[1], actorii Companiei ”Liviu Rebreanu” merg la orele de limba română să discute cu elevii de clasa a XII-a despre personajele din literatura de bac. Cu cei din clasele IX-XI citesc și dramaturgie contemporană (”Avioane de hârtie” de Elise Wilk, ”Constantin” de Alexandru Popa), plus câteva seminarii ținute de lect.univ.dr. Raluca Blaga despre cum „să citești” un spectacol de teatru, adică să devii un bun spectator. Apropierea lor de liceeni îi și face pe elevi să vină la teatru și cine știe, poate să ia bacul sau orișicât, să mai antreneze mușchiul dezbaterii prin dialog cu actorii care abordează temele din perspectiva personajelor. Funcția de câștigare a unui public nou (și educat!) – checked! Actorul activ în comunitate – cheked! Teatru cu funcție educațională ad litteram – cheked!

Titanicii? ”Titanicii” este prescurtarea titlului Trei Titanici mici[2], dramatizare după proza ”Titanicul” din colecția ”Lampa cu căciulă” de Florin Lăzărescu. Dramaturgie contemporană și liant între literatură și teatru? Cheked! Cine face acest spectacol? Studenți ai Universității de Arte, de la masterul de regie condus de Theodor-Cristian Popescu. Colaborare cu alte instituții – Universitatea – și încurajarea tinerilor creatori? Cheked! Cristi Popescu le dă temă tuturor studenților să dramatizeze proza lui Lăzărescu și să abordeze un gen „popular”. Se scrie proiect AFCN, se aleg trei câștigători din masteranzi, se obține co-finanțare. Cheked! Și ca să fie popular, trebuie să fie prin cartiere, prin parcuri sau piețe, printre garaje și grădini. Oricum, în aer liber cu intrare gratuită. Acces la cultură – cheked! Pentru că jumătate din distribuția mea joacă în acești Titanici, m-am dus și eu prin cartiere să văd ce-o fi. Și n-a fost rău deloc. M-am comportat ca un om din popor. Mi-am luat o bere la o terasă alături de alți cetățeni și m-am prefăcut că nu știu că urmează teatru. Prima parte din spectacol, genul sketch (regia Petro Ionescu) a început brusc cu un car de televiziune. Ne-am ridicat cu toții să vedem ce se întâmplă, cu berile în mână. Unii au renunțat, alții au pornit pe un traseu prin parcări și străduțe de bloc (spațiile au fost alese de scenograful Bogdan Spătaru), ca să auzim la un moment dat muzică din mașină și să vedem un foc și un dans între vecini. Alți zeci de oameni luau parte la momentul Titanicilor în regia Oanei Hodade. Două blocuri mai încolo, concert hip-hop cu cartea lui Lăzărescu în mână (regia Alin Petre Neguțoiu). La balcoane, vecini mirați. Se simțea că oamenii nu sunt obișnuiți, că era ceva nou. Nu era o atmosferă incendiară, dar simțeai deschidere, curiozitate. Semn că proiectul abia acum începe. Așa că m-am oferit să fac și eu un spectacol în cartier. Sper să mă cheme, scriu și aici ca să fiu sigură. Până atunci, pe 03 noiembrie 2021 proiectul va avea o încheiere cu o masă rotundă cu toți participanții și lansarea materialelor care documentează proiectul, atât video cât și în print. Sunt curioasă de caietele de regie ale studenților care vor apărea în broșură și de concluziile trase după ce au fost cu toții ”la firul ierbii”.

Arhiva Teatrului Național Târgu Mureș, Foto: Cristina Gânj

Despre Ro.Drama[3] cred că s-a mai auzit când regizorul Adi Iclenzan a făcut un maraton de 24 de ore de citit dramaturgie românească în ianuarie 2021. Era pe 15, de Ziua Națională a Culturii, că așa au și primit bani de la minister (scriere de proiecte – cheked!) și am stat și eu atunci cu ei câteva ore să discutăm despre piesele lui Barbu Delavrancea și Matei Millo și dacă asta nu pare foarte apetisant, ce e lăudabil este că toate înregistrările se găsesc pe youtube, pe canalul teatrului, la o bună calitate. Piesele de teatru pot fi ascultate când gătești sau meșterești prin casă, dacă ești student sau simplu curios. Proiectul se află la intersecția dintre teatru radiofonic și podcast pentru că au fost invitați și specialiști teatrologi să pună piesele în context istoric. Pe lângă studenții de la teatrologie implicați, ne-au vorbit din istoria teatrului românesc Miruna Runcan, Anca Hațiegan, Raluca Blaga. Proiectul a apărut în timpul pandemiei, când echipa teatrului se întreba cum pot face ceva cu sens care să fie și online și care să și rămână pe internet ca un document istoric. Și-au propus încă de atunci să treacă prin toată dramaturgia românească și din ianuarie până azi au ajuns la interbelic. Acum vin cu un format îmbogățit implicând și Filarmonica Târgu Mureș. Colaborarea cu alte instituții de cultură din oraș – checked! Au existat și regizori pentru aceste spectacole lectură. Nu invitați, ci din teatru, actori care au făcut și regie la vremea lor. Și nu doar actori, ci și personalul administrativ a fost implicat. Pare ciudat și la început m-am întrebat snob și arogant de ce? Dar când mi s-a răspuns că un alt scop al proiectului este acela de a implica artistic și oameni din echipa administrativă (pe cei care au studii de regie sau au cochetat cu) pentru a coagula întreaga echipă a teatrului, am zis din nou: cheked!

Dragă jurnalule, consemnez aici proiectele extra-repertoriale ale Teatrului Național Târgu Mureș, Compania ”Liviu Rebreanu” pentru că e posibil să am dreptate când spun/scriu că funcțiile unei instituții de spectacol nu pot fi exercitate doar prin producția de spectacole. Și o fac aici pentru ca viitorii oameni  de teatru care vor scrie doctorate după mine să găsească informațiile la un loc. Sper, totuși, ca până atunci, teatrele din România să pună mai multă valoare pe propria arhivare. Nu știu de ce, dar uneori teatrele ezită să-și promoveze propriile proiecte din motive stranii. Uneori chiar din modestie, proiectele nu au scopul de a fi promovate peste tot, ele sunt cunoscute în comunitate, publicului țintă. Dar eu nu zic să faci exces de zel din construcția extra-repertorială. Zic doar să participi responsabil la istoria teatrului românesc, prin consemnarea propriei munci. La mulți ani, viață lungă și cu sens!

*Proiectele menționate sunt inițiate de Asociația pentru Teatru Liviu Rebreanu și co-finanțate de AFCN și Primăria Municipiului Târgu Mureș, derulate în perioada 2020-2021.
Manager de proiecte – Diana Sârbu
Coordonator artistic – Adi Iclenzan
Director artistic Compania Liviu Rebreanu – Nicolae Mihoc
Director general – Attila Gáspárik

**Articolul este parte din cercetarea de doctorat a Letei Popescu:  Funcții și disfuncții ale teatrului de repertoriu. Influențe asupra construcțiilor repertoriale din România 2010-2020

[1] Este vorba despre proiectele educative „impACT. Teatru pentru tineri” și  „impACT. Joc și învățare” în care teatrul a colaborat cu 8 licee din Târgu Mureș;

[2] Este vorba despre proiectul „Teatru popular modern” cu 9 reprezentații, 6 în cartierele din Târgu Mureș și 3 în comunele județului (Râciu, Pogăceaua și Sînmărtinu de Câmpie);

[3] Este vorba despre proiectul „Ro.drama, istoria dramaturgiei românești de la începuturi până în prezent”