Aici, Moscova! – un experiment teatral reușit la unteatru

O femeie și trei bărbați. Ea – fragilă, serioasă și palidă, emanând însă forță interioară. Ei – tineri, supli, în costume, cu mutre impasibile și mișcări sigure, de feline. Inechitatea se simte déjà din acest dezechilibru numeric care devine la un moment dat opresiv. Chiar dacă bărbații se schimbă din când în când și devin tatăl, iubitul, prietenii tatălui, femeia e înghețată în poziție submisivă față de ei toți, stresul se simte în poziția corpului ei, în ochi, în mâini.

Expresivitatea corpului este esențială pentru construcția acestui spectacol care are, de fapt, două creatoare cu aport egal, regizoarea Catinca Drăgănescu și coregrafa Simona Deaconescu. Pe urmele unor artiști internaționali care au explorat creativ intersecțiile dintre diferite medii și expresia lor scenică, precum The Wooster Group, Builders Association și Joan Jesurun în SUA sau Christiane Jatahy sau Cyril Teste în Europa, cele două artiste fac un pas curajos într-un teritoriu puțin cercetat la noi și reușesc o cartografiere originală, inovatoare a acestuia. În acest scop, actorii – Nicoleta Lefter, Alex Călin, Liviu Romanescu, Răzvan Rotaru – au învățat admirabil nu doar textul, ci și un vocabular paralel, poate chiar mai elocvent decât cuvintele, constând în gesturi ritmate, mișcări bine calculate și executate milimetric, schimbări de poziție pline de semnificație. Pauzele spun și ele mereu câte ceva.

În acest balet complex, intersectat cu limbajul textual, intră ca participant și camera de luat vederi, entitate separată repoziționându-se constant față de fiecare dintre ceilalți performeri. Camera aduce cu ea o distanțare necesară și alienantă în același timp, ca și cum ar pune în paranteze, din când în când, experiența personală despre care e vorba pe scenă, pe care o mută într-un plan mai larg, istoria secolului XX, în care tatăl despre care e vorba aici a jucat rolul marelui dictator.

Descris astfel, separat de tema spectacolului, s-ar putea crede că acest vocabular corporal ar putea să fie folosit pentru orice alt text, pe care să-l traducă performativ în scenă. De fapt, el este special creat pentru monologul scris de Yulia Pospelova plecând de la detalii din autobiografia fiicei lui Stalin, Svetlana Allilueva (aka Lana Peters după fuga ei în Statele Unite, o fugă care a uimit întreaga lume aflată în plin război rece). Monologul transcrie trauma unei vieți trăite în absența părinților, pierderea mamei la numai 6 ani, în condiții tragice pe care copilul le simte, subliminal, ca fiind diferite de versiunea oficială a morții din motive medicale, vizitele scurte și intense ale tatălui și ale prietenilor săi, bărbați aspri, cu maniere milităroase, prezențe brutale pentru un copil sensibil, iubirile de mai târziu, interzise de tată din motive politice. Relația fetei cu tatăl, pentru care nutrește iubire și admirație, ambele subminate treptat, în mod dureros, de ceea ce află sau deduce despre activitățile lui este o temă centrală a spectacolului. Toate acestea se citesc printre cuvinte, de fapt, textul criptic al dramaturgei ascunzând mai mult chiar decât dezvăluie. De aceea, impactul limbajului gestual coregrafiat în așa fel încât să recreeze atmosfera casei și senzațiile trăite de copil, apoi de adolescentă, este esențial pentru spectator. În cubul alb și negru delimitat de scenografia ascetică, clinică, a lui Gabi Albu, în care se înscrie un cerc marcând traseul camerei de filmare, în centrul spațiului de joc, precizia gesturilor performerilor înscrie corpurile ca pe niște vectori de sens, care transmit mai mult decât ar putea cuvintele în acest caz.

Am văzut spectacolul Aici, Moscova! creat de Catinca Drăgănescu și Simona Deaconescu pentru unteatru în format cinematic, în grădina unteatru deschisă în această vară. Nu am simțit nici un moment lipsa prezenței live a performerilor, ci doar prezența lor magnetică transmisă prin intermediul camerei, care impune un alt tip de dialog cu spectatorii. Un dialog real, plin de suspans, care nu lăsa loc pentru pierderea atenției, așa cum fac majoritatea spectacolelor filmate pentru transmisie online.

După mai bine de un an de vizionat încercări mai mult sau mai puțin reușite de a mixa teatrul cu filmul în formule destinate vizionării online, Aici, Moscova! este unul dintre foarte puținele demersuri performative cu adevărat inovatoare produse de scena românească în decursul ultimilor ani. Un experiment reușit!