Vârful icebergului la nivel de casting

Se fac zece ani de când am început să lucrez ca director de casting, asumându-mi, în tot acest timp, în mod aproape exclusiv, acest rol. Cum directorul de casting este parte a procesului creativ de găsire a celor mai potrivite opțiuni de actori/actrițe care să creeze personaje, în general în film, aș vrea să marchez trecerea acestei perioade cu un interviu comun prin care să aducem în prim plan munca directorilor de casting – privind la ceea ce ne apropie și la ceea ce facem diferit.
Așadar, am rugat patru directori de casting de pe piața media (de la reality shows, reclame, seriale de televiziune și până la filme) să îmi povestească despre începuturi și experiența lor, dar și despre modul de lucru. A ieșit acest material, pe care îl consider vârful icebergului în a face cunoscut acest proces creativ, care continuă să ne pasioneze pe toți, chiar dacă uneori alegem să facem lucrurile diferit, dar și dintr-o nevoie și de recunoaștere și analiză continuă a proiectelor prin care trecem.

Când ți-ai dat seama că o să fii director de casting?

OANA BUCUR: Am încercat să găsesc primul meu proiect… 2003… Habar n-aveam ce e un director de casting. Max Lemnij, director de imagine, m-a întrebat dacă nu vreau să merg la o casă de producție cu care colaborase el recent să lucrez la producție. Așa am ajuns la interviu cu Alex Teodorescu de la Sagafilm care m-a plăcut mult și care la sfârșit mi-a zis că mai degrabă are nevoie de mine la casting. Mi-a explicat puțin despre noțiune, mi-a spus că o sa fie simplu că și eu sunt actriță, am terminat arta teatrală. Am avut inconștiența de a spune da. Și da, a ajutat mult peste ani faptul că înțeleg procesul artistic din interior.
Primul meu proiect a fost unul pentru o telefonie mobilă un client important, multe personaje, regizor francez. Nu mi-a spus nimeni cum anume se gestionează procesul de casting, nu știam care sunt strategiile de prezentare ale actorilor, cumva treaba asta nu am învățat-o până la capăt nici după 20 de ani, cred mai degrabă în naturalețea și firescul unor recomandări. Pe scurt, eu am dat regizorului tot ce am considerat bun de prezentat pentru fiecare rol din prima. Și după ce s-a uitat m-a întrebat când îi dau runda 2. Nu înțelegeam, aveam să aflu că obiceiul era să fie livrate mai întâi niște opțiuni așa… mediocre cumva și apoi în runda 2, se venea cu opțiunile ”de aur”. Nici asta nu am înțeles și nu înțeleg nici acum. Mi-a luat mult timp să repar ce se întâmpla pe tărâmul castingului, să dărâm această ”aflare în treabă”, să stabilesc un raport de încredere și respect în tot acest ciclu. Nu cred în cantitate, în oameni chemați de-a valma pentru același rol, în opțiunile bune din a 2-a sau a 3-a rundă. A, nu e ce trebuie, mai caut. Dar am reușit să am în scurt timp ”aleșii” din prima. Din prima rundă.
VIORICA CAPDEFIER: Am fost pasionată de film încă de la 8 ani, colecționam fotografii de actori, mergeam la cinematograf… televizorul a ajuns după cinematograf în viața mea. I-am furat o parte din fotografiile cu actorii mei preferați verișoarei mele la 12 ani… din mai multe motive: imi doream și eu sa am fotografiile lor și nu se găseau în orașul meu natal, dar nici prea ieftine nu erau ca să le pot cumpăra pe toate…Alergam după autografe când veneau actorii în orașul meu natal (am un autograf de la actorul Florin Piersic din 1972 și l-am întâlnit prima oară în 1985 când am lucrat la filmul Racolarea.
Apoi am decis să dau examen la Liceul de cinematografie și am intrat cumva mai adânc în această lume: mergeam la teatru, la film, am făcut practica în studioul cinematografic. În timpul liceului am studiat și fotografie, iar marea mea pasiune erau portretele.
În 1980 am lucrat la Consiliul culturii și mă fascinau dosarele cu fotografii îngălbenite ale celor doi care se ocupau de casting la acea vreme.
Apoi, lucrând într-o agenție de publicitate, trebuia să fac singură casting uneori, pentru că aveam colegi și clienți veșnic nemulțumiți de propunerile caselor de producție sau ale primei și singurei agenții de casting de la acea vreme. Când am demisionat de la agenție, Tudor Giurgiu și Dragoș Vîlcu au venit cu ideea să îmi deschid o agenție de casting pe care într-un fel mi-au făcut-o cadou… și mi-am dat seama că ei au știut înaintea mea ce mi se potrivește.

DOMNICA CÎRCIUMARU: S-au furat două portofele pe platoul de filmare și eu a trebuit să ajung de urgeță acolo fiind coordonator de casting. Eu făcusem până atunci televiziune vreo patru luni. Când am ajuns pe platou și am văzut tot angrenajul acela: călăreții, actorii, echipa, decorurile, mi-a plăcut mult și m-am gândit că locul meu ar putea fi acolo, printre ei. Și din momentul acela nu am mai făcut televiziune o perioadă îndelungată și am contribuit numai la film străin și film românesc.
Primul proces de casting în care am fost implicată a fost Sex Traffic. Plecasem din agenția în care eram angajată și m-au contactat direct de la producție să vin să fac castingul și l-am făcut de la zero, asta a fost marea provocare, fiind primul proiect greu. Sub umbrela unei agenții de casting e mai simplu, ai un motor de căutare, ai niște dosare, cum era situația pe vremea aia, dar așa a fost dificil să fiu de una singură, să o iei de la zero și chiar pe baza cunoștințelor mele de atunci și din ce actori mai vedeam în spectacolele de teatru. Am avut sprijinul unei asistente de regie care m-a ajutat foarte tare, Ingrid Cristea. Pe atunci eram și coordonator de casting și era nevoie să fiu și pe platoul de filmare, iar faptul că vezi tot ce se întâmplă, cum de exemplu l-am văzut pe Andi Vasluianu filmând și mi s-a făcut pielea de găină când l-am văzut jucând. Văzând scene pe care nu le vezi neapărat la casting, se subînțeleg doar niște lucruri, te prinde foarte mult lumea filmului.

CĂTĂLIN DORDEA: Nu mi-am dat seama și nu mi-am propus asta. Am fost chemat să fiu asistent de regie la filmul Train de vie de Radu Mihăileanu, iar atribuțiile mele erau legate de casting. Am continuat înca 3 ani ca angajat apoi am făcut asta pe cont propriu și încă o fac.

Cum vin proiectele înspre tine?

OANA BUCUR: Cât am fost angajata unei case de producție, aveam toate proiectele lor, mii de reclame, filme documentare, reportaj, filme artistice, ședințe foto. De 6 ani sunt freelancer și am făcut tot felul de alte proiecte și în zona TV, o zona diferită puțin, de la Guess My Age, un show exclusiv de casting în care provocarea a fost să găsesc oameni care fără artificii de costum și machiaj să arate cu minim 10 ani în plus sau în minus față de vârsta reală din buletin, talent show-ul muzical produs de Global Records în colaborare cu HBO MAX, One True Singer, sau castingul serialului Adela până la proiecte de reality cu oameni adevărați și povești de viață motivaționale.
VIORICA CAPDEFIER: Unele au venit datorită faptului ca lucrasem cu regizori tineri în publicitate sau la ProTV unde am fost producător: Radu Jude, Radu Muntean, Tudor Giurgiu, Vali Hotea, după aceea m-au recomandat, mergând la festivaluri am cunoscut și alți regizori… ei m-au recomandat la rândul lor, alți regizori au văzut filmele la care am lucrat pe IMDB.

DOMNICA CÎRCIUMARU: După 22 de ani de casting proiectele vin singure, pe picioarele lor. Eu cred că deja producătorii cam știu cu ce ne ocupăm fiecare și atunci cred că este un firesc și sunt regizori care vin pentru că ne-am conectat într-un fel sau altul din proiecte anterioare. Am fost catalogată ca fiind o directoare de casting cu viziune comercială și atunci proiectele din zona asta ajung la mine, cu toate că am făcut și Mammalia care nu avea nicio legătură cu comercialul. Cred că e foarte importantă chimia dintre directorul de casting și regizor, mulți subestimează asta și se trezesc la un moment dat că proiectele scârțâie la mijloc pentru că nu există o comunicare foarte bună între cei doi.

CĂTĂLIN DORDEA: Probabil pe baza proiectelor precedente, a reputației câștigate din reușita lor. Dar tot așa, e posibil ca alte proiecte (sau mai bine zis alți regizori si producatori) să mă ocolească datorită proiectelor pe care ei le socotesc mai degrabă nereușite.
Alteori pare un joc al hazardului. Probabil și un joc de culise, pe care nici nu le știu măcar.

Care a fost cel mai dificil/provocator proiect la care ai lucrat?

OANA BUCUR: Am multe proiecte frumoase și provocatoare. Îmi place mult să fac street cast și sunt și foarte bună la asta:), îmi plac mult proiectele cu copiii, am câteva filme și scurt metraje cu copii căutați și găsiți prin țară, pe teren (Periferic – Timotei Duma, Cristian Olescher; 7 de inimă Roșie – toți copiii minunați din Sfântu Gheorghe, copiii din Prima Lovitură a lui Peter Kerek). Am făcut casting pentru documentar cu persoane aflate în stadiu terminal al unor anumite boli sau cu oameni din diferite pături sociale, pentru a înțelege impactul pandemic asupra vieții lor. Acum lucrez la o provocare teribilă, un reality show de dating matrimonial, pare că îmi plac pariurile imposibile pentru că am ambiția să încerc să schimb percepția și să aduc un plus de calitate în această zonă.
VIORICA CAPDEFIER: Cele mai provocatoare au fost procesele de casting la Aferim în regia lui Radu Jude și Sluga în regia lui Marian Crișan.

DOMNICA CÎRCIUMARU: Mie îmi plac cel mai mult proiectele dificile sau complicate la nivel de casting. Eu de obicei am proiecte cu foarte mulți oameni. La mine cantitatea a fost foarte și este provocator să găsești calitate în toată cantitatea asta pentru că mulți subestimează rolurile mici, episodice, dar dacă actorul/actrița care dă acele replici, nu e potrivit în locul respectiv poate strica și ansamblul. Asta mi se pare dificil și provocator: să aduci cel mai potrivit casting pentru proiectul respectiv.

CĂTĂLIN DORDEA: Cele în care trebuie să găsesc copii, fără excepție. Întotdeauna e greu să găsești copii care să poată juca bine și să se potrivească cu ceea ce și-a imaginat deja regizorul. Sunt și proiectele cele mai “crono-fage”. Uneori ieși epuizat din ele.

Care a fost proiectul care ți-a adus cea mai multă bucurie?

OANA BUCUR: Am o mare bucurie când în telefonul meu vin mesajele de după proiecte, și vin și nu sunt puține, indiferent că am distribuit un om într-o reclamă sau film, serial tv, talent show sau sedință foto. O să spun un secret, nu mă uit la televizor și de aceea nu am idei preconcepute despre ce fel de oameni ar trebui să apară acolo sau dincolo. Am curajul de a îmi căuta propunerile oriunde. Toate proiectele mele sunt publice, le pun pe rețelele sociale, lucrez cu “baza deschisă”. Am mari bucurii că am pus lumini pe niște oameni care au înflorit, au reînviat, s-au reinventat, se știu ei, îi știe și publicul, iar eu sunt acolo, mica rotiță din matricea lor de artiști. Mi-e de ajuns.
VIORICA CAPDEFIER: Am lucrat cu drag la toate proiectele, altfel nu acceptam să lucrez la ele… dar am o afecțiune specială pentru Aferim, Sluga și Ieșirea de urgență.

DOMNICA CÎRCIUMARU: Sunt atâtea proiecte, nu aș putea să menționez unul. Cred că cea mai mare bucurie este atunci când sunt aleși actorii/actrițele în care tu ai investit cea mai mare încredere, pe care i-ai arătat unor regizori care inițial nu credeau neapărat că se potrivesc și au fost nenumărate proiecte de genul acesta. Făcând atât de multe, trecând prin peste 100 de proiecte, mi-e foarte greu să menționez unul acum. Proiectul meu de suflet este California Dreamin, în momentul acela făceam casting de 4 ani, Cristian Nemescu fiind de fapt primul regizor român cu care am lucrat.

CĂTĂLIN DORDEA: Probabil privit dinafară, După dealuri pare acest tip de proiect, fiindcă 2 actrițe debutante, pe care regizorul nu le cunoștea înainte de realizarea filmului, au ajuns să primească premiul de interpretare la Cannes. Însă, dacă mă întrebi care mă bucură pe mine, aproape de fiecare dată când am un personaj pentru care a fost greu să găsim pe cineva potrivit mă bucur ca și când ar fi primul proiect la care lucrez.

Ce materiale folosești cel mai des ca să prezinți actorii/actrițele?

OANA BUCUR: Fotografii simple, neprelucrate. Video de prezentare. Și apoi, specific pe proiect, audiții, fiecare proiect poate fi diferit și poate avea cerințe diferite.
VIORICA CAPDEFIER: Foarte mult folosesc încă fotografiile, pentru că regizorii cu care lucrez au încredere în mine… dar dacă vreau să îi conving că actorul e bun și se potrivește folosesc toate mijloacele: îi rog pe actori să îmi trimită poze ca în scenariu, folosesc probe de la alte castinguri, show reel și uneori about me dacă este interesant… dar cel mai folositoare mi-au fost probele de la alte castinguri făcute de mine cu ei.

DOMNICA CÎRCIUMARU: De cele mai multe ori, ceea ce îmi spun și regizorii: Tu faci minuni. De ce spun asta? Pentru că de cele mai multe ori folosesc niște materiale care nu sunt cele mai bune, neexistând această conștiință a actorului/actriței că ar trebui să aibă și implicit să se arate cu cel mai bun material despre el/ea. Și ar trebui să existe variațiuni ale materialelor proprii: pe dramă, pe comedie, să își facă personaje diverse pe care să le filmeze. Un regizor cu care am lucrat de curând îmi spunea că el nu înțelege de ce în bazele de date de casting nu există mai multe variante ale aceluiași actor, în sensul în care să aibă mai multe fațete pentru că e greu să arăți unui regizor materialul filmat pentru alt regizor. Să sperăm că în viitor vom avea aceste materiale.
Când fac propuneri folosesc cel mai mult un material video. Nu mai crede nimeni în fotografii. Pentru că este nevoie să se înțeleagă că naturalețea câștigă.

CĂTĂLIN DORDEA: Cel mai des folosesc fotografii. Uneori e bine să am și scene din filmele lor sau probe video pentru alte filme. Nu înțeleg moda cu monoloage din piese de teatru/filme celebre. Probabil are sens pentru regizorii americani care caută actori români, fiindcă înțeleg că din spațiul anglo-saxon vine moda asta. Prefer să fac probe cu o scenă din filmul la care lucrez, pe textul personajelor pe care le caut, probe făcute eventual chiar pe zoom, cu cine cred că are o șansă cât de mică, decât să-l las pe actor să se regizeze singur cu un text (tip probă individuală sau self tape) care probabil n-are nici o legătură cu personajele pe care le caut.

Care sunt elementele de care ții cont când vine vorba despre alegerea/recomandarea celei mai bune opțiuni?

OANA BUCUR: Meseria asta este complexă și nu se limitează doar la talent sau la datele fizice. Calitatea umană, seriozitatea, dorința cuiva de a lucra dublate de talent sunt foarte importante în recomandările pe care le fac.
VIORICA CAPDEFIER: Primul element de care țin cont este cât de bine a dat actorul proba.

DOMNICA CÎRCIUMARU: Directorul de casting e acolo pentru a argumenta și a-și justifica opțiunile pe fiecare personaj. Dacă e un actor bun într-o zi proastă îl mai chem încă o dată tocmai ca să pot justifica de ce l-am oferit ca opțiune pentru un anumit rol. De fapt acesta e scopul nostru, al directorilor de casting, să punem în evidență actorii și actrițele.

CĂTĂLIN DORDEA: Mai întâi vorbesc cu regizorul până înțeleg cum anume vede fiecare personaj. Apoi, după ce regizorul alege actorii cu care să dau proba, încerc să-i aduc cât mai aproape de viziunea regizorului (asta în caz că nu participă chiar regizorul la probe). De acolo nu mai am ce să fac, e totuși alegerea regizorului. Chiar dacă îi spun și părerea mea. Eventual, dacă nu e mulțumit, continui să mai caut și alte opțiuni.

Folosești platformele online de talente din Romania sau din străinătate? Dacă da, ce parte a acestora găsești că este utilă sau că îți ușurează munca?

OANA BUCUR: Folosesc frecvent Facebook și Instagram pentru că sunt unul dintre puținii directori de casting care pune în totalitate public toate proiectele de casting. Mă bucură mult când îmi spun actorii câtă nevoie este să ieșim din mitul castingului cu ușile închise, la secret. Partea în care ai contact direct și imediat cu actorii este extrem de utilă și rețelele facilitează asta. Și platformele de social media și cele specifice de casting sunt niște instrumente utile, cu condiția ca pe paginile lor, actorii să își pună fotografii recente sau proiecte în care au lucrat. De aici putem porni o discuție amplă despre cum actorii uită aceste aspecte și nu folosesc potențialul uriaș de promovare. Meseria asta mă joacă și eu mă joc cu ea cu aceeași prospețime ca acum 20 de ani când am început, uneori mă distrez atât de tare încât faptul că sunt și platită este un bonus:).
VIORICA CAPDEFIER: Nu le folosesc pentru că am platforma personală, motor de căutare și Facebook. Nu pot să spun ce mi-ar ușura munca, pentru că eu am un motor de căutare din 2006. Singurul element care mi-ar ușura munca ar fi să se înscrie actorii singuri pe platformă, dar nu e util, nici eficient, fiindcă 80% nu trimit materiale adecvate. De aceea facem workshop-uri la școli, facultăți, teatre, festivaluri, ca să îi ajutăm să își construiască materialele corect. Cu actori străini am lucrat puțin și atunci am propus actori pe care i-am cunoscut personal la festivaluri, în vacanțe sau recomandați de prieteni din domeniu.

DOMNICA CÎRCIUMARU: La noi folosesc ucast.ro, dar rarisim pentru că nu au componenta de video, e-talenta.eu, castupload.com, encast.eu, spotlight.com din când în când și ce bază de date mi-am strâns eu în ani și ani pe un Dropbox personal.
Pe platformele de casting internaționale, în cazul actorilor și actrițelor din afară, este foarte simplu să faci o selecție pentru că în general au materiale utile și diverse și actorii și actrițele din străinătate mi-au trimis în general cele mai bune self tape-uri pe care le-am primit în viața mea: simple, la obiect, curate din punct de vedere tehnic. În plus, am acces acolo la reel-uri sau self tape-uri în care arată așa cum sunt, fără artificii și atunci e foarte simplu să îți dai seama ce poate să facă.

CĂTĂLIN DORDEA: Caut figurație sau figurație specială pe platformele agențiilor specializate, fiindcă e greu să cunoști toți oamenii pasionați de film care fac asta ocazional, ca un hobby. Asta fiindcă sunt mulți regizori care vor să lucreze (și) cu “real people”, măcar pentru anumite roluri mai mici. Sau poate fiindcă unii dintre ei au o prezență fizica greu de refăcut prin machiaj sau un mod de a vorbi inimitabil. Dacă însă consideri că “talent” înseamnă actor profesionist, atunci cred că un director de casting trebuie să cunoască toți actorii din țară. Ideal ar fi să știe și ce poate face fiecare și ce nu, ca să își dea seama dacă se potrivește sau nu pentru un anume rol. De aceea nu folosesc aceste platforme pentru actori români.

OANA BUCUR: https://www.imdb.com/name/nm7926747/
VIORICA CAPDEFIER: https://www.imdb.com/name/nm3700204/
DOMNICA CÎRCIUMARU: https://www.imdb.com/name/nm1415246/
CĂTĂLIN DORDEA: https://www.imdb.com/name/nm0233457/