Patru regizori tehnici

De multe ori, personalul tehnic este cel mai puțin vizibil pentru spectatori, deși contribuția lor este vitală: munca lor poate face diferența dintre un succes răsunător și un eșec. Am ales patru regizori tehnici cu care am colaborat impecabil, al căror profesionalism a avut ca rezultat o îmbunătățire a spectacolului, o curgere mai lină a repetițiilor și rezolvarea problemelor apărute pe drum.

Lidia Baciu este o legendă vie în teatrul românesc – oricine a trecut pragul Teatrului „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, unde e angajată din ’91, o cunoaște și  o apreciază. De curând, i s-a alăturat Ioana Popescu – continuând tradiția acestui teatru de avea regizoare tehnice exemplare. Alături de ele am lucrat la spectacolul Sakura Sandwich de Doru Vatavului. Costinel Stănescu, „domnul Costinel”, este regizor tehnic la Teatrul German de Stat Timișoara din 2008: îl vezi mereu grăbit, rezolvând una sau alta, ajutând la alcătuirea programului, reparând ce se mai strică, nu stă pe loc o secundă – așa cum nu a stat nici cât repetam la TSCHICK. De ce am furat mașina de Wolfgang Herrndorf. Andreea Iacomiță, Andi, este regizoare tehnică la Teatrelli, unde am colaborat la performance-ul work-in-progress cerul (hartă către casă). A coordonat cu drag și umor întreaga echipă tehnică, a lucrat cu voie bună și determinare.

Le-am adresat tuturor două întrebări: „1. Ce îți place cel mai mult la a fi regizor tehnic?” și „2. Care crezi că e o parte neştiută a muncii de regizor tehnic? Care e un lucru legat de această meserie pe care oamenii din afara ei nu îl cunosc?”. Puteți citi răspunsurile lor mai jos.

Lidia Baciu

1. În meseria mea îmi place totul, dar mai ales îmi plac întâlnirile cu oamenii de pe scenă. Cu fiecare proiect sau spectacol în parte te întâlnești cu alți oameni, cu altă echipă.

Nu pot funcționa fără colegii mei din echipa tehnică, pentru că la fiecare pas mă consult cu ei, deoarece consider de maximă importanță comunicarea și cooperarea cu oamenii pe care-i coordonez. Înainte de toate, o trupă este o echipă de oameni și mai apoi o trupă de teatru. Nu-mi place rutina, și tocmai datorită acestui fapt mă simt privilegiată, pentru că, fără modestie, aș declara că meseria m-a ales pe mine și nu invers.

2. Partea neștiută a muncii de regizor tehnic este că de cele mai multe ori aceasta continuă și acasă, indiferent de oră (dimineața-prânz sau seara/noaptea) pentru că, vrei-nu vrei, trebuie să răspunzi la telefoane, mesaje, sms-uri, email-uri, și toate se vor „acum”. :)) Munca de regizor tehnic este mult mai extinsă, nu rămâne doar în culise. Și ce trebuie să știe oamenii din exterior este că regizorul tehnic este puntea de legătură dintre scenă și ateliere, producție, birouri de organizare, administrație, etc. Cu alte cuvinte, trebuie sa le știe pe toate.

Ioana Popescu

1. Simt că partea cea mai frumoasă a muncii în teatru este promisiunea pe care fiecare repetiție o aduce, pe cea a spectacolului copt, însă parcursul în sine îmbogățește prin subiectele dezbătute pe scenă sau în culise, prin ideile vehiculate, prin creativitate, noutate, prin umorul nelipsit. Îmi place să simt, să privesc actul artistic și bineînțeles să particip la ușoara lui desfășurare, îmi place să văd cum se conturează creația în cele mai mici amănunte, îmi plac cuvintele și jocurile de cuvinte, îmi place muzica de teatru, îmi plac subtilitățile și discuțiile pe temele propuse de spectacolele în lucru. Încă nu m-am instalat pe deplin în tot ce înseamnă regia tehnică, așadar nu port complet răspunderile aferente, însă această poziție mă aduce aproape de această grăitoare coardă a lumii artelor, ce mi-a fost dintotdeauna dragă.

2. Există numeroase părți pe care cei din afara teatrului nu le cunosc, probabil că o mare parte din oameni nu știu că există un regizor tehnic, care este prezent în fiecare moment al creației unui spectacol, de la lecturarea textului până la momentul în care publicul se așează pe scaune, continuând cu tot ce se întâmplă pe parcursul spectacolului și chiar și după ce acesta se încheie. El este,, practic personajul care coordonează manevrele din “spatele cortinei”, liantul care ține permanent legătura cu regizorul artistic, scenograful și cel/cea care ajută la punerea în scenă a viziunii acestora. Munca în sine nu este plină de “glamour”, însă a fi parte din procesul creativ vine cu bucurie si satisfacție, chiar dacă regizorul tehnic nu este subiectul, ci susținătorul actului artistic.

Costinel Stănescu

1. Cea mai specială parte la a fi regizor tehnic este faptul că, din cabina tehnică, eu văd producțiile Teatrului German de Stat Timișoara exact în oglindă, comparativ cu ceea ce vede publicul pe scenă. Scena din spatele scenei are farmecul ei aparte, iar de aici eu văd toate etapele prin care trece un spectacol, de la emoții, zâmbete, nemulțumiri, până la aplauzele de final.
2. Chiar dacă nu se vede în spectacol, aportul regizorului tehnic este determinant în sincronizarea dintre ansamblul artistic și tehnic. Odată ce cortina se ridică, teatrul este aici și acum, iar orice posibilă greșeală se întâmplă în fața spectatorilor.

Andreea (Andi) Iacomiță

1. Uneori, în timpul repetițiilor, se naște o complicitate între echipa tehnică și cea artistică care generează un alt spectacol în interiorul spectacolului propriu-zis. E unul intim, fragil și plin de bucuria jocului al cărui unic spectator este regizorul tehnic.
2. Nu știu cât de cunoscut sau necunoscut este faptul că regizorul tehnic ideal este cel care rămâne mereu nevăzut si totuși echipa îl simte pretutindeni. Și totodată, e responsabil de armonizarea orgoliilor artistice, de facilitarea unor canale de comunicare dintre artiști și tehnicieni pentru a crea un spațiu sănătos de lucru pentru toți cei implicați în realizarea proiectului. Și sunt momente când totul e foarte simplu: e doar prezent și privește.