O celebrare a corpului feminin și o spulberare a normelor patriarhatului într-un spectacol acvatic opulent

Renumita coregrafă austriacă Florentina Holzinger și grupul său de treisprezece artiste au umplut până la refuz sala mare a Volkstheater din Viena la premiera austriacă a ultimului lor spectacol. Ophelia’s Got Talent este o co-producție a Volksbühne am Rosa-Luxemburg-Platz din Berlin și mai mulți parteneri, printre care Centrul pentru Coregrafie și Performance Contemporan Tanzquartier din Viena. Este, de asemenea, una dintre cele zece producții remarcabile selectate la festivalul Berliner Theatertreffen 2023, eveniment ce oferă o perspectivă condensată asupra peisajului teatral de expresie germană.

Într-un tablou scenic oceanic plin de referințe culturale și istorice la tot felul de creaturi acvatice, spectacolul colosal al lui Holzinger investighează cu preponderență pericolul catastrofelor climatice și emite, în același timp, speculații asupra unor noi forme de viață. „Apa este elementul de adaptare și un simbol al expansiunii, iar iconografic, feminitatea a fost adesea asociată cu apa”, se spune în caietul program, în care sunt definite în amănunt figuri legendare mitice precum melusine, undine, sirene, nimfe. Alte subiecte abordate în spectacol sunt cele ale morții, partriarhatului și feminismului. În Ophelia’s Got Talent, coregrafa îmbină un show de talente – pe baza unui spectacol de casting – cu fenomenul cultural-istoric al femeilor ce au legătură cu apa – Shakespeare, Schiller, Goethe sau Heraclit sunt doar câțiva la lucrările cărora se face aluzie în spectacol. Firul comun al narațiunii îl constituie figura Ofeliei din Hamlet-ul shakespearian.

Foto: Gordon Welters

Spectacolul performance este moderat de Căpitanul Hook, personajul negativ din desenul animat Peter Pan, care este interpretat de o actriță goală, cu barbă și carii dentare, care poartă pe cap o pălărie de pirat. De altfel, toate celelalte artiste vor performa timp de peste două ore și jumătate complet dezbrăcate. Florentina Holzinger extinde ingenios distribuția care include o actriță de statură foarte mică (Saioa Alvarez Ruiz) și o alta care suferă de sindromul Down (Zora Schemm). Este, de asemenea, implicat și un grup de șase fetițe ce reprezintă viitorul, generația care va moșteni această planetă cu toate problemele ei.

Momente incredibile de cascadorie alternează cu pricepere cu scene spectaculoase de dans și episoade emoționante de narațiune propriu-zisă. Vedetele show-ului de casting cu care debutează reprezentația sfidează granița dintre realitate și ficțiune. O înghițitoare de săbii își trimite în stomac o sondă gastrică împreună cu o cameră minusculă de filmat. Într-un moment de suspans maxim, o femeie încearcă să se elibereze de lanțurile cu care este legată într-un mediu subacvatic. În cabina de sticlă, ceva pare însă să nu funcționeze cum trebuie: ultimul lacăt nu se deschide. Este astfel necesar ca o altă artistă să sară în apă ca să-și salveze colega; tehnicieni vin în fugă pe scenă. Avem de-a face, de fapt, cu o urgență înscenată. Cu toate acestea, toți spectatorii au stat cu sufletul la gură pe parcursul acestui episod. Ophelia’s Got Talent este un spectacol deopotrivă exuberant și periculos. De fapt, încă de la intrare suntem avertizați că vom fi părtași la „acte de autovătămare, sânge, ace, lumini stroboscopice, descriere explicită sau descriere a violenței fizice sau sexuale”.

La un moment dat, artistele spun povești personale, toate implicând lichide. Una dintre acestea este despre un viol, iar naratoarea respectivă o interpretează pe Leda, cea care în mitologia greacă este fiica regelui eolian Thestios și Eurithemis și care, împreună cu o lebădă, a fost mult timp un motiv erotic popular în istoria artei. Există multe istorii personale. Florentina Holzinger povestește, de exemplu, despre anorexia sa din adolescență. Felul laconic în care sunt prezentate poveștile conduce întotdeauna la o transpunere teatrală surprinzătoare.

Lumea acvatică de pe scenă constă din nu mai puțin de douăzeci și trei de tone de apă! O piscină uriașă cu patru benzi de înot este flancată în spate de un acvariu cu o lățime de câțiva metri. Camere video amplasate de jur împrejur permit tot felul de înregistrări aeriene și subacvatice. Mai întâi se explorează tot ce se petrece în mituri acvatice: pirați, marinari, corăbii fantomă. Dar femeile din spectacol nu sunt abandonate de marinari pe țărm. Ele sunt marinarii înșiși. Foarte izbutit este dansul marinăresc inspirat din filmul musical On the Town din 1949, în care bărbații ce trebuiau să meargă la război o fac încă o dată lată înainte de plecare.

Puterea imaginilor este susținută de trimiterile simbolice: de la multiple scufundări în bazinele de apă ce amintesc de Fragmentele lui Heraclit, la cântecul sirenelor pe fundalul muzical din „Păstrăvul”, celebrul cvintet al lui Schubert, și la vâltoarea de deșeuri de plastic ce cad din tavan în interiorul piscinei. Totuși, cea mai pregnantă scenă este cea a copulației grupului de artiste cu un elicopter plutitor. Episodul este o aluzie la thriller-ul științifico–fantastic din 2018 al Juliei Ducournau Titanul, în care protagonista rămâne însărcinată după o partidă de sex cu o mașină. Punctul de plecare al acestui citat din cultura pop l-a constituit dorința artistei Saioa Alvarez Ruiz de a lucra pe tema sarcinii, după cum aflăm din caietul program. Căci după orgasmul colectiv al femeilor, elicopterul cade în apă și din el iese o sirenă însărcinată ce dă naștere unui extraterestru. Această penultimă scenă a spectacolului este dominată de efecte speciale prin care apa este transformată în sânge. Finalul conține o rază de speranță: Căpitanul Hook invită grupul de fetițe pe scenă, iar acestea interpretează cu multă dezinvoltură piesa muzicală a lui Ed Sheeran „Bad Habits” – melodie propusă chiar de ele, după cum este menționat tot în caietul program.

Modul în care artistele își folosesc corpurile simultan ca mașini de luptă și obiecte sexuale este ieșit din comun. Mai mult decât citatele literare, cele două narațiuni pline de sinceritate despre viol și anorexie oferă un cadru tensionat. Însă fiecare moment șocant este urmat de scene lejere, chiar pline de umor și este astfel intensificat. Un performance de teatru-dans modern, dinamic, puternic, plin de prospețime și neașteptat prin felul în care îmbină emoție și sensibilitate, dar, mai ales, prin mesajul transmis.