„Hedda Gabler” în regia lui Thomas Ostermeier la TNB

Regizorul german de teatru, Thomas Ostermeier, se află la București pentru a pune în scenă spectacolul „Hedda Gabler”, la Teatrul Național București (TNB), cu actori din trupa teatrului selectați în urma unei audiții și a unui workshop. Pe data de 13 aprilie are loc premiera spectacolului, urmată de alte două reprezentații pe 14 și 16 aprilie, de la orele 19:00. Pe data de 10 aprilie, în foaierul Sălii „Ion Caramitru” de la TNB a avut loc o conferință de presă la care trebuia să fie prezent și Thomas Ostermeier împreună cu distribuția spectacolului, însă, din cauza unor probleme de sănătate, conferința a avut loc în lipsa acestuia, cu George Călin (manager general interimar al TNB), Christoph Schletz (regizor asociat) și actorii din spectacol – Raluca Aprodu, Richard Bovnoczki, Marius Manole, Ana Ciontea și Crina Semciuc.

O primă întrebare și curiozitate generală nu doar a celor prezenți la conferință este: Spectacolul va fi la fel ca cel montat la Teatrul Schaubühne din Berlin în anul 2005? Deși s-a păstrat aceeași scenografie, aceeași muzică, spectacolul actual este unul diferit din prisma distribuției, chiar mai bun, afirmă Christoph Schletz.

Christoph Schletz: Acest spectacol a fost montat pentru prima dată acum 20 de ani, dar când mă uit în urmă la cum arată cu foștii actori, cel de acum, cu noua distribuție, arată cu totul diferit. Distribuția noastră de la Berlin era cu persoane prea tinere, pe când acestea de acum au maturitate și se potrivesc mult mai bine cu spectacolul.

Actorii au susținut o audiție, urmată de un workshop la care au participat și cei care nu au fost selectați. Christoph Schletz a spus atât pentru el, cât și pentru Thomas Ostermeier, că au rămas plăcut impresionați de actorii aleși încă de când i-au văzut prima dată la audiție, lucru care nu s-a întâmplat de multe ori în cariera lor.

Christoph Schletz: Poate fi de necrezut ceea ce am spus și urmează să spun despre distribuție, însă este adevărat. La audiție, Raluca Aprodu și Crina Semciuc au avut o scenă împreună, iar după ce s-a terminat scena, Thomas a spus: Sunteți prea bune! De obicei, Thomas stă lângă mine și se plânge întotdeauna de jocul actorilor, însă de această dată a fost plăcut impresionat. (…) Se întâmplă să se uite la repetiții și să compare distribuția trecută cu cea de acum și este impresionat de cât de repede pot acești actori să înțeleagă indicațiile și să facă lucrurile să se întâmple fără să vorbim prea multe despre asta.

Conferința de presă despre spectacolul “Hedda Gabler”. Credit foto: Florin Ghioca

În continuarea conferinței, distribuția a fost rugată să povestească despre experiența de a lucra cu Thomas Ostermeier și ce anume au învățat nou. Marius Manole a spus că a mai lucrat cu regizori mari din țară, însă lucrul cu acest regizor este revelator pentru el ca actor. Spune despre regizorul german că nu vede spectacolul ca un produs personal, individual, ci este un spectacol al nostru. Pentru Thomas Ostermeier este importantă munca în echipă, iar produsul final, spectacolul, are o valoare la plural, nu la singular. Față de regizorii din România care-i cunosc pe actorii din distribuție, i-au mai văzut și știu ce pot să facă, lui Thomas Ostermeier au trebuit să-i demonstreze cu fiecare interacțiune și repetiție că sunt niște actori buni, adaugă Marius Manole.

Marius Manole: Thomas Ostermeier nu se parazitează cu nimic. Repetițiile lui sunt simple, clare, limpezi și știi exact ce să urmărești când intri în scenă. Nu sunt discuții inutile, nu se pierde timpul, se lucrează foarte eficient, extrem de eficient – ceea ce este o traumă în teatrul românesc. Noi de foarte multe ori lucrăm foarte mult și uneori degeaba. Nu ne-a dat nici o secunda senzația că nu putem face, că nu suntem în stare ori că nu suntem capabili, ba din contră. Există o politică în străinătate care la noi nu s-a practicat, aceea de a încuraja actorul și a-l face să aibă încredere în el. (…) Thomas Ostermeier iubește actorii mai presus de spectacol.

Ana Ciontea spune că actorii din România sunt atât de bine văzuți de un regizor de talie internațională pentru că vin dintr-o școală de actorie foarte bună. Cu toate că are o experiență de mai bine de 4 decenii pe scenele de teatru din țară, Ana Ciontea recunoaște cu modestie că la audiția pentru acest rol a avut „emoții de debutantă”. Deși rolul este „prea mic”, având o singură apariție în actul I (personajul ei trebuia să mai apară și în actul II, dar în scenariul regizorului german acea scenă a fost tăiată), a reușit să transforme acest rol în ceva important, iar după ce-și termină scena, din actriță devine spectator, mergând în public să-și urmărească colegii.

Ana Ciontea: Mă duc în sală și stau până la sfârșitul repetiției și mă uit la colegii mei cum cresc în fiecare zi. Sunt foarte atentă la discuțiile de după repetiție, pentru că acolo, după fiecare repetiție generală (ceea ce este un lucru nou pentru noi, să facem repetiții generale cu o săptămână înainte de premieră), se cere încă un strat peste ceea ce s-a lucrat. Iar a doua zi sunt curioasă să văd cum se întâmplă concret în scenă.

Raluca Aprodu, actrița care joacă rolul principal în acest spectacol, face o mărturisire personală:

Raluca Aprodu: Ce frică am avut? Trebuie să spun acest lucru pentru că sunt un om sincer și nu o să-mi pară rău niciodată. (…) Știind că este vorba despre un spectacol care s-a mai făcut, am avut câteva momente în care m-am gândit: Doamne, sper să nu mă ia, să mă pună cu mâna să refac un desen pe care l-a făcut acum 20 de ani și să fie doar ceva pe care să-l bifez că l-am făcut. Recunosc, asta a fost una din fricile mele. (…) Nu a fost cazul. La o repetiție mi s-a întâmplat să-mi spună: „Raluca nu te supăra, dar ești puțin cam bătrână”, iar eu am zis: „Ce bine!”, pentru că era clar că nu avea cum să refacă sub nici o formă ceea ce făcuse în urmă cu 20 de ani.

La fel ca și colegii ei din echipă, nu a simțit niciodată că trebuie să-i demonstreze ceva, iar lucrul cu el a fost mereu de la egal la egal, pentru că și Thomas Ostermeier a fost foarte deschis în relația cu ei. Din culisele spectacolului, Crina Semciuc, povestește despre un exercițiu pe care obișnuiesc să-l facă la începutul repetiției, respectiv – se strâng într-un cerc și fiecare povestește cum se simte azi. Faptul că regizorul împărtășește cu actorii cum se simte în fiecare zi, face ca relația dintre ei să fie foarte umană, vulnerabilă, dar în același timp de încredere și respect reciproc.

Crina Semciuc: Thomas Ostermeier și-a dorit foarte mult ca atunci când suntem pe scenă, chiar dacă avem o zi proastă și ceva nu funcționează să încerce să ajungă la noi și să ne ajute ca aceea zi să fie un câștig până la final, pentru a nu confunda o problemă personală cu actul artistic.

În final, Richard Bovnoczki spune că acum, cu 3 zile înainte de premieră, se află în cele mai importante, dar și grele momente. Lucrul cu Thomas Ostermeier a fost împărțit pe etape, iar fiecare cerință a fost solicitată în funcție de etapa de lucru în care se aflau. Acum se află în ultimul stadiu de lucru, când tot ce au învățat și repetat trebuie să se transforme într-un spectacol.

Richard Bovnoczki: Indicațiile finale care vin acum pe mine m-au făcut să realizez că, de fapt, mai este enorm de mult de lucru pentru a împlini toată construcția și intenția acestei întâlniri. La final a și spus că nu-l interesează cum va ieși spectacolul sau succesul lui, ci e mai importantă întâlnirea noastră cu relațiile și situațiile din acest spectacol și întâlnirea noastră cu noi și cu problemele personajelor noastre, ceea ce este un lucru firesc. Modalitatea cum ești adus să înțelegi și să faci, acolo e arta regizorului și arta actorului.

Prezența unui astfel de regizor în România, pe scena Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București și lucrul acestuia cu actorii români nu poate să fie decât un moment important, dar mai mult, necesar, în peisajul teatral actual. După mărturisirile făcute de actori, dar și de regizorul asociat, Christoph Schletz, avem foarte mulți actori buni, dar care au nevoie și de astfel de întâlniri care să-i scoată din zona de confort.