La exact 100 de ani de la nașterea lui Radu Beligan, pe 14 decembrie, începând cu ora 17.00, Teatrul Național București, în parteneriat cu Primăria Capitalei și Centrul Cultural ArCub, va invită la evenimentul „Centenar Radu Beligan.”
Om de teatru complex – actor, regizor, profesor, director și animator teatral -, Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918, la doar câteva zile după nașterea României Mari, de al cărei destin urma să fie legat până la sfârșitul vieții. Cariera lui artistică se întinde pe mai multe perioade ale istoriei noastre, de la capitalism la comunism și la prezentul post-revoluționar. S-a bucurat încă din tinerețe de un mare succes, a făcut parte din distribuțiile de aur ale spectacolelor regizate de Sică Alexandrescu după piesele lui Caragiale, numele său devenind sinonim cu Rică Venturiano și Agamiță Dandanache. În anii ‘60 a fost ctitorul Teatrului de Comedie, care, în plină epocă a dictaturii comuniste și a esteticii realismului socialist, a introdus un suflu de o modernitate uluitoare, propulsând România într-un circuit teatral internațional remarcabil. A condus, timp de 20 de ani, Naționalul bucureștean, unde s-au montat spectacole după piese de referință din dramaturgia românească și universală, dar și texte ale unor autori străini interziși la vremea aceea.
Evenimentul va fi moderat de criticul de teatru Marina Constantinescu.
Teatrul de Comedie sărbătorește joi 13 decembrie, ora 19.00 în foaierul Sălii Radu Beligan, 100 de ani de la nașterea primului director al instituției, marele om de cultură român RADU BELIGAN, prilej cu care va fi vernisată expoziția New Media Art „Radu Beligan – Gânduri în oglindă”, semnată de Oana Maria Cajal.
Radu Beligan va fi aproape de cei prezenți prin amintirile povestite de Sanda Vișan, Irina Margareta Nistor, Oana Maria Cajal și Anamaria Beligan.
Pentru Teatrul de Comedie, Radu Beligan este cel mai important reper de profesionalism în arta teatrului. A fost nu doar actorul care a uimit prin longevitate, ci unul dintre acei rari artiști care au știut să aducă pe scenele teatrelor, cu sensibilitate, migală și dăruire de sine, un model uman demn de urmat.
Ca prim director al Teatrului de Comedie, începând din 1961, Radu Beligan a creat cea mai bună trupă de teatru de la acel moment din țară și, în această formulă, a cucerit lumea. Mărturie rămân zecile de premii câștigate la marile festivaluri europene cu spectacolele Celebrul 702, Rinocerii, Troilus și Cresida, Umbra.
Linii ferate, flori de soc din Galbeni, un înger-histrion care-și ia zborul dintr-o veche cristelniță (din Galbeni și ea), tatăl pierdut în nostalgii cehoviene despre Hamlet-ul ce nu avea să fie, mama, enigmatica grecoiacă, rătăcită într-un târg moldav, taman din (cum îi plăcea lui să spună) „patria absolută a teatrului”, rinoceri cu sensuri multiple, clovnul învins de un Tuzenbach care-și hipnotizează publicul din eternitatea oglinzii-gând, privirea sceptică a băiatului care s-a născut lângă șinele de tren cu încurcatele lor semne de întrebare, privirea-bisturiu a nonagenarului care a cuprins întregul spectacol al lumii, în toată grandoarea lui shakespeareană și-n perfecta lui absurditate ionesciană, monoclul secret dintre ele, cel ascuns în sertarul de la noptiera pe care-și ținea cele trei perechi de ochelari, și teatrul, teatrul, teatrul, copilul lui cel mai iubit, teatrul comediei-umane care-ți înfige în suflet toate întrebările culese de pe șinele de tren ale lumii și cu care niște tineri sub patruzeci de ani au cucerit orașul, țara, continentul, plus inima acelui zeu tutelar și subversiv, demiurg peste rinoceri, și clovni, și ucigași fără simbrie.
Fiecare afiș al Oanei Cajal este un drum spre EL, cel din spatele oglinzii, o ascunsă inițiere. Din fiecare răzbate violent și exploziv bucuria și durerea reîntîlnirii cu EL, dar în același timp, și în mod paradoxal, fiecare este o invitație la o prelungită și tăcută meditație.
Cu alte cuvinte: fiecare afiș al Oanei Cajal este un obiect de artă, cu un cifru anume, ermetic și totuși accesibil, izvorât din cunoașterea profundă pe care numai iubirea o face posibilă. (Anamaria Beligan)
Oana Maria Cajal este dramaturg, scenarist, artist vizual și poet. S-a născut în București și a emigrat în Statele Unite în 1980. A obținut un masterat în dramaturgie de la University of California, San Diego. A scris numeroase piese care au avut reprezentații în orașe de pe întregul teritoriu al Americii (New York, La Jolla Ca, Providence RI, Hartford CT, Madison WI, Chicago etc.) Iată câteva dintre acestea: East European Tetralogy, Berlin/Berlin, Exchange at Cafe Mimosa, The Enduring Legend of Marinka Pinka and Tommy Atomic, The Almond Seller, Love in the Shadow of the Umbrella Bamboo, The Inconvenience of Being Alive, Waiting for Godot to Leave.
Ultimul pact, piesă scrisă pentru Radu Beligan, a fost votată de UNITER „Cea mai bună piesă a anului 2011”. Premiul a fost sponsorizat de Casa Regală a României.
Oana este alumna a New Dramatists din New York, a primit bursele Fulbright și NEA (National Endowment for the Arts), este membră a Dramatists Guild of America Inc., Playwrights Guild of Canada, Playwrights Workshop Montréal, UNITER, UCIN, U.S.R, U.A.P.
Lucrări publicate: Ten Plays and a Screenplay, Solenodon, The Last Pact, Posters for Unwritten Plays, Just Imagine.
Scenariul ei pentru filmul de lungmetraj Poarta Albă a fost nominalizat la secțiunea „Cel mai bun scenariu” la Premiile Gopo 2015.
Oana a revenit la arta grafică în 2007, cu volumul de picto-poeme Solenodon.
Expoziții personale: SOLENODON, Grafică − 2007, Cinéma du Parc, Montréal; POSTERS FOR UNWRITTEN PLAYS, Pictură – Centaur Theatre, Montréal 2011; COHEN UPSTAIRS, Grafică – Centaur Theatre, Montréal 2013; WORKING WITH FENNARIO, STOP ALL WARS! Grafică − Centaur Theatre, Montréal 2014; POSTERS FOR UNWRITTEN PLAYS, Picto-Impulses − La MaMa Theatre, New York 2015; JUST IMAGINE, Picturi și Picto-Impulsuri – Galeria Senso, București 2015; SHAKESPEARE AD INFINITUM, International Shakespeare Festival, Craiova 2016; Galeria Senso 2016 – Festivalul Național de Teatru, Teatrul Național, București 2016; UN VIS TURNAT ÎN BRONZ/A DREAM CAST IN BRONZE – Muzeul de Artă Constanța, Institutul Cultural Român 2018
