Tompa Gabor, director artistic Festivalul Interferențe: ” La capătul tunelului se află adevărul și teatrul”

• Sunt vremuri total neobișnuite pentru noi toți și cu siguranță foarte dificile pentru teatru. Și totuși, veți organiza în perioada 19-29 noiembrie o nouă ediție a Festivalului Interferențe, eveniment al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, o ediție online, dar care promite să fie foarte consistentă. Ce ai păstrat și la ce ai renunțat din această ediție? Care au fost dificultățile pe parcursul pregătirii festivalului?

          Noi am sperat până în ultima clipă că restricțiile impuse de autorități în urma cifrei mari de infectări Covid din județul Cluj vor fi ridicate dupa 15 Noiembrie. Numai în ultimele zece zile am hotărât să trecem, totuși, la varianta online, pe care am pregătit-o mai degrabă undeva în subconștient, ca soluție de rezervă. Lumea este invadată de evenimente online, eram conștienți, deci, cât de suprasaturați sunt oamenii să stea zile întregi în fața ecranelor calculatoarelor sau a altor facilități digitale. Totuși, nu am vrut să renunțăm la organizarea acestei ediții, nu numai ca să nu întrerupem continuitatea care s-a dovedit viabilă în această formă de eveniment bienal, dar mai ales pentru că suntem convinși că selecția acestei ediții are mult de oferit publicului din întreaga lume. Sigur, programul a trebuit să sufere unele modificări, deoarece câteva dintre spectacolele invitate fie că nu sunt încă înregistrate, fie nu doresc să transmită încă online o premieră recentă sau nu au obținut anumite drepturi de difuzare. Una dintre dificultățile majore ale acestei decizii este trecerea de la titrajul pentru spectacolele live, unde o persoană operează pe viu titrajele editate pe calculator, la titrajul transmisiunilor online, unde toate titrajele trebuiesc montate la minut în perfectă sincronizare cu imaginea. Cum toate spectacolele vor fi traduse în mai multe limbi, spectatorul putând să aleagă limba preferată pentru vizionare, volumul de lucru la acest procedeu, într-un timp foarte scurt, a fost imens. Cred că la unele titraje se va lucra și după începerea festivalului…

• Anul acesta Interferențe se suprapune peste Festivalul Național de Teatru, amândouă propunând evenimente online, ceea ce creează o ofertă supra-abundentă pentru același public. Cum veți reuși să atrageți spectatorii, să-i convingeți să aleagă spectacolele din programul vostru? Ce ar trebui să știe ei despre acestea? Ce recomandări speciale ai din programul Interferențe 2020?

Și noi am fost luați prin surprindere de această suprapunere de ultim moment. Interferențele își păstrează de la începuturile sale aceași perioadă de desfășurare, adică ultimele zece zile din noiembrie, tocmai ca să nu se suprapună cu nici un alt festival de teatru (live) din țară… Nu cunosc toate motivele pentru care FNT ”a venit peste noi” anul acesta, am înțeles că au avut probleme în obținerea unor drepturi pentru difuzare, ceea ce până la urmă, i-a obligat să amâne data originală la care trebuia să aibă loc evenimentul. Poate, totuși, cu puțină atenție și mai multă comunicare, această suprapunere putea fi evitată. Cred că ea va fi într-o măsură în dezavantajul ambelor festivaluri, fiindcă ambele prezintă multe spectacole de mare valoare, nefiind ușor de ales dintre ele. Totuși, faptul că Festivalul Interferențe este 90 la sută un festival internațional, poate constitui un atu în plus în preferințe, multe dintre spectacolele prezentate la noi neputând fi văzute mai târziu în țară sau în altă parte pe viu. Ediția din acest an, cel online, întitulată, ca și cea proiectată să aibă loc pe viu, ”Orizonturi” , cuprinde trei secțiuni: Secțiunea „IN”(Orizonturi), Secțiunea UTE30, și secțiunea OFF. În secțiunea Orizonturi vor fi prezentate majoritatea spectacolelor invitate inițial pentru a fi prezente la Cluj, importante spectacole contemporane într-un dialog dintre abordări tematice, perspective și generații. Vom putea vedea spectacole puternice de la Tragedia Omului în regia lui Silviu Purcărte, Mutter Courage în regia lui Armin Petras, Paso Doble de Jozef Nadj, Wozzeck de William Kentridge, Castro în regia lui Nuno Cardoso, Rinocerii în regia lui Gábor Tompa sau Orestes în Mosul de Milo Rau și Danielle Demoustier la Be Arielle F de Simon Senn sau Îngropati-mă pe după plintă în regia lui Dumitru Acriș (spectacol nominalizat pentru Golden Mask), o diversitate de spectacole oferind orizonturi largi de estetici și viziuni asupra lumii aparținând mai multor generații de creatori. Tot în această secțiune, pentru a înlocui acele spectacole la care a trebuit să renunțăm în versiunea online, am inclus câteva producții ale Teatrului Maghiar din Cluj, realizări ale ultimelor 3-4 stagiuni, ca un fel de privire retrospectivă, care ne poate ajuta să vedem mai clar posibilele orizonturi spre care ne vom îndrepta (sau nu). Dintre acestea fac parte Victor sau Copiii la Putere și Iulius Caesar (regia: Silviu Purcărete), Rosmersholm (regia: Andriy Zholdak), În adâncuri (regia: Yuri Kordonsky) sau Neguțătorul din Veneția (regia: Gábor Tompa). 

Secțiunea UTE30, organizată cu ocazia aniversării a 30 de ani de la înființarea Uniunii Teatrelor din Europa de către marii oameni de teatru și politicieni ai culturii Giorgio Strehler și Jack Lang, va prezenta zilnic câte un spectacol-eveniment, spectacol patrimoniu din istoria Uniunii. Printre acestea: Tentația faustiană de Girogio Strehler(Piccolo Teatro din Milano), Platonov (Piesă fără titlu) de Lev Dodin (Malî St. Petersburg), Poveste de iarnă de Declan Donnellan (Cheek by Jowl) și Poveste de iarnă de Alexandru Darie (Teatrul Bulandra), Endgame de Krystian Lupa(Teatro de la Abadia, Madrid), Să-i îmbrăcăm pe cei goi de Stéphane Braunschweig (Teatrul Național din Strasbourg) Furtuna de Karin Beier (Stadtschauspiel Köln în coproducție cu UTE), UbuS de Ricardo Pais (Teatrul Național din Porto) sau Catullus de Székely Gábor (Teatrul Katona József, Budapesta). Această secțiune este și o privire istorică din perspectiva marilor spectacole ai ultimilor treizeci de ani de evoluție a mișcării teatrale din Europa. Cu acest prilej vom publica un album/catalog despre istoria UTE, care cuprinde informații și fotografii de spectacol de la toți foștii și actualii membri ai Uniunii. În catalog vor putea fi citate texte de Lev Dodin, George Banu, Eli Malka, Anna Badora și Jack Lang.

În sfârșit, secțiunea OFF este dedicată exclusiv creatorilor tineri. Leta Popescu va fi prezentă cu două spectacole aparținînd unei trilogii realizate în ultima vreme: Invizibil (de la Teatrul Maghiar de Stat Cluj) și Incorect (de la Reactor). Cu această ocazie dorim să sprijinim în cadrul festivalului acest atelier independent de creație remarcabil, care este Reactorul clujean. Cătălin Bocîrnea va fi prezent cu o instalație umană online inedită: Escapist.FBX, o călătorie teatrală performativă cu instalații multimedia, iar Camelia Hâncu  semnează regia spectacolului experimental de operă de cameră, Povestea Soldatului. În ziua spectacolului cu Poveste de iarnă de la Cheek by Jowl, celebrul regizor engelz Declan Donnellan va susține un atelier prin zoom destinat tinerilor regizori din întreaga lume. În secțiunea Orizonturi mai sunt incluse și trei spectacole de operă. 

• Ediția din acest an are tema Orizonturi/Horizons. Care sunt orizonturile teatrale pe care le putem contempla sau imagina în acest moment ce pare lipsit de orice orizont? 

Într-adevăr, pandemia rescrie într-un fel Orizonturile, în care doream să contemplăm încotro se îndreaptă teatrul, care sunt noile tendințe, cum se raportează ele la tradiție, cum rescriu moștenirea culturală a Europei, în cazul în care au vreo legătură cu aceasta.

În aceste vremuri, în lume se întâmplă o mulțime de lucruri în paralel, ca atare, cu greu putem afirma că trăim timpuri obişnuite. Iată-ne în mijlocul pandemiei de coronavirus care ţine de aproape un an, respectiv, în contextul unor evenimente politice semnificative, care vizează diferite alegeri, culminând cu alegerile prezidențiale americane din 3 noiembrie. Aceste evenimente tulbură în mod incontestabil și mai mult apele nicidecum liniștite ale întregului continent, ale întregului glob, făcând existența noastră la fel de incertă ca derularea Festivalului Interferențe din acest an, aflată sub semnul nenumăratelor întrebări fără răspuns, un fenomen care de altfel a ajuns să ne definească traiul cotidian.

Alte evenimente îngrijorătoare au loc în paralel cu ritmul global dictat de coronavirus. Diferite manifestări ale neliniștii sociale și politice, demonstrații, mișcări activiste de natură distructivă, acţiuni de doborâre a statuilor, așa-numita „cancel culture”, care urmărește să rescrie complet istoria și să aştearnă vălul uitării asupra secolelor de memorie culturală, creând un anume tip de anarhie și haos în care umanitatea își pierde complet direcția, pierzându-se, de fapt, în labirintul confuz al discursurilor sau monoloagelor ideologice.

În lumina celor de mai sus, tema festivalului nostru – Orizonturi – este redefinită: căutăm răspunsuri la întrebarea dacă ne mai putem continua viața de zi cu zi în vreun fel, fie în modul obişnuit, fie într-un mod radical diferit. Se va întâmpla oare regândirea culturii ca atare; reînnoirea teatrului; ce mesaj va transmite teatrul; mai există vreo lumină la capătul tunelului? Se pare că toți cei care așteaptă cu nerăbdare să-și prezinte spectacolele fie și online, la fel ca și publicul care continuă să dorească noi provocări și noi întrebări venite din partea celor care încearcă să rămînă ”cronica vie a vremurilor” nutresc în continuare speranța, că, deşi trecem prin momente extrem de dificile, la capătul tunelului se află adevărul și teatrul.

Invenția teatrului de tip occidental, cel moștenit de la grecii antici, este legată de Europa, îşi are rădăcinile în continentul european. Așa cum spunea George Banu într-unul dintre frumoasele sale eseuri: „teatrul este o invenție europeană și trebuie să devenim conștienţi si nu ruşinaţi de acest lucru, să-l susţinem, nu să-l desfiinţăm, să-l reînnoim, nu să-l negăm.”