Dragoș Buhagiar, președintele ales al UNITER: ”Programele UNITER sunt solide, dar cu siguranță ele trebuie adaptate sensibilității artistice a momentului”

După dispariția lui Ion Caramitru anul trecut, unul din fondatorii UNITER și unicul ei președinte, alegerile din 11 aprilie 2022 au validat pentru următorul mandat de patru ani noua echipă de conducere a UNITERului, Dragoș Buhagiar, președinte – Aura Corbeanu, vicepreședinte. Sloganul „Continuitate și deschidere” rezumă singurul proiect managerial propus. Dragoș Buhagiar preia conducerea UNITER într-un moment care reclamă redefinirea coordonatelor uniunii noastre profesionale.

Oana Cristea Grigorescu: Dragoș Buhagiar, ai preluat conducerea UNITER,  în echipă cu Aura Corbeanu ca vicepreședinte. Cum caracterizezi acest moment al organizației?

Dragoș Buhagiar: E un moment foarte fragil în care găsesc breasla îngrozitor de dezbinată. Cred că în societate există o fractură între mediul cultural și cel politic care ar putea sa aibă legătură cu faptul că noi artiștii – o parte din noi – acționăm umoral, fără să ne informăm. Pe de altă parte, cred că e și o neînțelegere a fenomenului în sine. Misiunea mea este să unesc breasla, să conving artiștii tineri să se înscrie în UNITER. Ne interesează să atragem artiști de valoare – tineri cu CV- pentru că această uniune a fost creată pentru a aduna valorile, indiferent de vârsta lor. Cu cât suntem mai mulți și mai uniți putem transmite un mesaj mai clar celorlalte medii, de care uneori, din păcate, depindem.

OCG: Cum se va materializa în acest mandat sloganul proiectului vostru managerial „Continuitate și deschidere”?

DB: Sloganul reprezint[ scopul echipei noastre. Aura Corbeanu este un om echilibrat, cu experiență, care iubește artiștii și de ani de zile se află în slujba lor. De aceea vom încercam să continuăm proiectele existente. UNITER are proiecte bune, interesante, care pot și trebuie optimizate, ceea ce vom încerca să facem cu ajutorul Senatului. Continuitate înseamnă că mizăm pe proiectele importante ale UNITER; amintesc aici Gala UNITER, Gala HOP, programul „Artiștii pentru artiști” și Festivalul Național de Teatru. Sunt programe solide, dar asta nu înseamnă că ele nu pot fi îmbunătățite. Cu siguranță ele trebuie adaptate sensibilității artistice a momentului, pentru că în permanență în jurul nostru sensibilitatea artistică, politică, viața se schimbă. Trebuie să ne adaptăm situației și ne gândim să primim din mediul independent, și nu numai, idei de programe pe care le putem dezvolta împreună.

OCG: Asta înseamnă că intenționați o deschidere direcționată spre mediul independent? Cum definiți deschiderea? După acești doi ani de pandemie, una din așteptările importante ale mediului teatral este tocmai integrarea mediului independent în mișcarea teatrală națională. În fond, în ultimul deceniu ei au avut o contribuție importantă la înnoirea esteticilor performative din teatrul românesc.

DB: Cu siguranță, ne interesează foarte tare. Pe de altă parte trebuie să amintesc că de fiecare dată când a fost vorba de valoare, de momente importante pe care mediul independent le-a dezvoltat, UNITER nu numai că le-a salutat, dar le-a și recunoscut cu premii speciale în cadrul Galei UNITER. Așadar, un tip de atenție și deschidere există deja. Ce putem face la ora actuală este să lărgim mai mult sfera spre idei de proiecte din mediul independent.

OCG: Proiecte pe care să le finanțați?

DB: Proiecte pe care să le dezvoltam in parteneriat și să depistăm împreună surse de finanțare. Sigur că UNITER are o echipă bună și poate ajuta, dar eu cred că rezultatele optime se obțin când ambele părți vin cu propuneri și cu soluții. Ne dorim foarte tare ca acest lucru să se întâmple. Mă aflu acum într-o perioadă de consultări, după cum am afirmat și în discursul din ziua alegerilor. Mă voi deplasa în țară, să mă întâlnesc cu criticii și nu numai cu ei, voi încerca să cunosc și artiștii independenți în orașele lor. Eu cred că e o dovadă de deschidere când cineva vine către tine, când discuți cu oamenii la ei acasă într-o atmosferă mai relaxată. O astfel de întâlnire e organică. Sunt dispus să fac acest lucru, mai ales că familia noastră, a teatrului, merită acest efort.

OCG: După doi ani de pandemie momentul preluării conducerii UNITER presupune și analiza modului în care teatrele și artiștii au trecut prin această perioadă extrem de grea pentru profesia lor de zi cu zi, indiferent de mediul în care activează, dar și pentru a reuși să creeze. În ce fel experiența aceasta se va concretiza în programe care să valorifice activitatea artiștilor din această perioadă?

DB: Eu cred că pandemia, pe lângă situațiile delicate în care ne-a pus, a eliberat niște energii creative. E drept că ne-a pus și în situația de a reevalua uneltele cu care lucrăm, mai ales ale actorilor. Teatrul, alături de cinematografie sunt arte autonome printre cele șapte arte, cu mijloace de comunicare și de lucru diferite. Iată că pandemia a făcut mai puternic ca niciodată ca aceste două medii să gliseze una într-alta. Sigur că nu toate producțiile din pandemie au fost reușite, dar sunt artiști care au făcut descoperiri în această perioadă. A fost o mare provocare reformularea mijloacele de comunicare într-o nouă formă de exprimare hibridă, valabilă atât pe scenă cât și pe ecran. Până acum, noi am crezut cu tărie în teatrul live, că trebuie să trecem rampa, să simțim energia actorilor, iar actorii să simtă publicul. Iată că astăzi unii artiști susțin că acest lucru este posibil și în teatrul hibrid, care apelează la unelte aduse atât din zona cinematografiei, cât și din zona teatrului.

OCG: Această nouă realitate estetică e mai veche de perioada pandemiei. Semnele hibridării formelor vin de mult mai de departe, chiar și în teatrul românesc. Ne lovim aici de nevoia de a regândi felul în care breasla recunoaște și premiază excelența, și mă gândesc la Gala UNITER și la necesitatea de a reformula categoriile pe care le premiem în acord cu realitățile de azi ale scenei. Cum vezi racordarea la prezent în această problemă pe care breasla a reclamat-o în ultimii ani?

DB: Ce se întâmplă acum la noi, eu am văzut încă din 2000 la New York, de exemplu în spectacolul „The End of Cinematics” de Steve Reich. Sigur că interesul pentru tehnologii nu datează de ieri de azi, dar noi ne luptăm cu mijloacele. Încă nu avem mijloace tehnice să putem face experimente de genul acesta care au fost și rămân în continuare extrem de costisitoare. Sigur că sunt teatre care au investit în tehnologie și au beneficii, dar sunt foarte puține. De exemplu, Teatrul Național „Radu Stanca” de la Sibiu a investit în „Scena digitală”, dar aveau de ani de zile mese de montaj și camere, iar pandemia nu i-a prins nepregătiți. La „Scena digitală” s-a lucrat profi cu ajutorul lui Alexandru Condurache,  regizor de film documentar.

OCG: Vorbim despre o realitate în teren diferită de la un teatru la altul. În limitele tehnice existente, e incontestabil efortul și interesul artiștilor de a explora zona noilor tehnologii. Cum se va reflecta această realitate în premiile Galei UNITER?

DB: Evident, vrem să adăugăm noi categorii, să regândim premiile. Am și încercat prin premiile speciale să acoperim o zonă care era, cumva, în dezvoltare, dar care nu se manifesta constant. Mă refer la ceea ce înseamnă video-mapping, mișcare scenică, coregrafie, inclusiv muzica special compusă sau altfel folosită decât descriptiv. Am simțit că trebuie să evidențiem aceste reușite prin premiile speciale. Desigur, acum, împreună cu Senatul UNITER, ne vom gândi să răspundem noii realități teatrale a spectacolelor hibride. Ele se află undeva între teatru, film, dans, instalație, experiment. Sincer, uneori mi-e și frică să folosesc cuvântul instalație pentru că eu am fost la vremea respectivă fan Joseph Beuys, Yves Klein. Trebuie, însă, să fim onești și să datăm aceste experimente în contextul lor, să înțelegem că ele au însemnat ceva la vremea lor. Acei oameni făceau niște gesturi puternice în anii aceia.

OCG:. Întotdeauna gesturile relevante artistic sunt generate de un context socio-politic dat. 

DB: Da, asta și vreau să zic. Dintotdeauna artiștii răspund încercărilor și pe mine acest lucru mă interesează: cum am contracarat noi situația extremă în care pandemia ne-a ținut izolați în case? În speech-ul de la preluarea funcției am afirmat că împreună, uniți, trebuie să spunem mediului politic: „Aportul artiștilor în societate e foarte important. În perioada de izolare ați supraviețuit și cu noi; ați supraviețuit pentru că artiștii au fost prezenți în casele voastre pe un ecran sau niște voci v-au salvat.” Pe de altă parte, vreau să mă uit atent la artiștii care realmente și-au descoperit un tip de mijloace în această perioadă. Ca să dau un exemplu, mi se pare interesant ce propune Bobi Pricop. Aceste spectacole filmate, transmise, sunt valabile și online și pe scenă. Sau Andreea și Andrei Grosu au filmat „Autobahn” cu aceeași actori cu care au făcut și spectacolul pe scenă și au produs o altă formă. Am dat aceste exemple pentru că le consider abordări diferite, absolut valabile, în spiritul timpului. E foarte important că artiștii s-au repliat și nu au cedat. Asta înseamnă în opinia mea un artist activ, care răspunde imediat unei situații dificile.

OCG: Care sunt punctele slabe, de fragilitate ale UNITER în acest moment?

DB: În acest moment cred că suntem în întârziere cu niște decizii concrete privind selecționerii sau selecționerul FNT și ai Galei HOP. Sigur că a fost un context dat, dar în zona asta trebuie luate decizii extrem de rapid nu numai din punct de vedere artistic, ci și corecte din perspectiva timpului rămas, astfel încât să facem posibilă derularea celor două evenimente. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, ca artist, cred că este nevoie ca în viitorul apropiat să continue să ni se alăture cât mai mulți artiști din toate generațiile, din toată țara. Este nevoie de ei. Dacă vrem să facem schimbări în UNITER, mai mari, mai mici, nu le putem face decât din interior. Iar pentru a acționa corect, din interior, e urgent ca artiști de valoare să devină membrii UNITER ca peste patru ani să ni se poată alătura în Senat.

OCG: Oare nu repliere e cuvântul care descrie momentul UNITER de acum; o repliere a organizației în spiritul timpului și în raport cu misiunea teatrului în societate?

DB: Să nu uităm că teatrul este o artă de echipă. Dacă problemele și dorințele sunt comune atunci și soluțiile trebuiesc construite împreună. Putem vorbi despre o repliere atâta vreme cât artiștii vor să se adune în interiorul UNITERului având același scop – apărarea breslei din toată țara. Știm că artiștii care ne-au investit așteaptă un răspuns în care trebuie să se regăsească,  cât mai curând, ceva din așteptările mediului teatral, iar asta nu se poate face decât împreună.