Dorina Lazăr despre misiunea de director de teatru: ”Dacă vrei să faci, dacă te interesează și te lupți ca director, se poate!”

Tompa Gabor, director artistic Festivalul Interferențe: ” La capătul tunelului se află adevărul și teatrul”
noiembrie 19, 2020

Dorina Lazăr - Foto Ana-Maria Moldovan

  • S-a declanșat de curând o mare dezbatere despre starea teatrelor din Capitală, de la clădiri și bugete pînă la programul artistic, o dezbatere având în centrul ei managerul – cu ce poate și cu ce nu poate el să facă. Ați condus Teatrul Odeon din Capitală ca director artistic între 1996-2002, iar din 2003 până în 2017 ca director general, deci aveți o amplă experiență cu Administrația Bucureștiului, așa că vă întreb: sunt directorii de teatru responsabili de starea clădirilor în care funcționează sau Primăria este singura care trebuie să răspundă de acestea?

Eu zic că directorii au o responsabilitate, normal! Și dacă ți se dă în custodie un apartament, sau un obiect, orice, trebuie să ai grijă de el. În clipa în care ți se încredințează conducerea unei instituții care are unul sau mai multe sedii trebuie să le menții, să le repari când e cazul, dar și să faci acte! Subliniez asta fiindcă foarte multe teatre din București nu au actele în regulă, unii au fost sau sunt în procese de retrocedare, alții au proprietate comună, neclară. La Odeon, contabila noastră, doamna Geta Andrei, a avut o obsesie să facem toate actele să fie în regulă, cu măsurători, cadastru, înscrierea actelor de proprietate, totul! Când eram director adjunct teatrul funcționa în două clădiri, la Giulești și la Majestic, pe Calea Victoriei. Dar nu aveam acte pentru clădirea din Giulești, care era în litigiu cu CFR pentru care o construise regele Carol. Țin minte că în 1992 CFR a revendicat clădirea și a dat teatrul în judecată, iar noi ne-am luptat și până la urmă am câștigat procesul. Când am devenit director general cineva a venit cu un zvon la mine, cum că un mare om de afaceri vrea să ia Odeon-ul să facă în clădire un cazino. Și atunci ne-am speriat și am pornit acțiunea pentru cadastru și acte în regulă pentru ambele clădiri.

  • Aceste clădiri aparțin Primăriei, ca și ale altor teatre, iar unii directori susțin că nu e treaba lor dacă Primăria nu face acte pe clădiri, nu aprobă investițiile pentru refacere sau nu ia măsuri când un șantier rămâne deschis ani de-a rândul. Și dvs. ați avut șantiere, investiții, de ce v-ați implicat mai mult?

Cred că sunt un caz atipic, eu sunt din 1967 la Teatrul Giulești și mi-am petrecut foarte mult timp aici de-a lungul timpului, familia mea mi-a reproșat uneori că stau mai mult la teatru decât acasă. Eu iubesc teatrul ăsta. Am avut un model în doamna Deleanu, directoarea care conducea teatrul când am ajuns eu în el. Ea ținea la teatru, ținea la oameni și de la ea am moștenit asta. Țin minte că veneam la sala aceasta pe Calea Victoriei când aici era Teatrul Național și vedeam mereu o perdea roșie de catifea, am văzut-o 40 de ani. Când am devenit directoare, am ridicat perdeaua și am găsit în spatele ei o sală de teatru în care funcționase cândva compania Dinei Cocea, dar care acum era o catacombă. Ne-a apucat nebunia să facem încă o sală și mi-am pus în cap să mă duc la primar pentru bani. Acum, eu am schimbat cât am fost directoare 6 primari, dar numai la unul singur, la domnul Videanu, am reușit să intru în 5 minute. S-a comportat ireproșabil cu directorii de teatru.

Dar altceva vreau să vă povestesc, ca să înțelegeți cum e cu șantierele astea. Primarul Videanu mi-a aprobat 1 milion de euro pentru investiție, am făcut acte, licitație, conform legii, a câștigat o firmă și s-au apucat de lucru. Și după ceva vreme a venit la mine constructorul și mi-a spus, doamnă, mi-am dat seama că nu putem să ne descurcăm în suma asta, duceți-vă la primărie să mai cereți bani. Eu i-am spus nu, nici gând, nu mă duc nicăieri, ați câștigat licitația pe suma asta, ați semnat un contract, respectați-l. Ei bine, a dispărut trei luni cu tot cu echipă, n-a mai venit deloc. Când s-a întors? După alegeri, când era alt primar, altă echipă. A venit din nou, s-a așezat picior peste picior pe canapeaua din biroul meu și mi-a spus, doamnă, vin de la Primărie, am semnale că puteți cere mărirea sumei și vi se va da. La care eu i-am răspuns, se pare că nu înțelegeți, nu vă dau nici un leu în plus, nu cer nimic de la Primărie, mergeți să vă faceți treaba! Acum, el trebuia în costul acela să facă și dotări tehnice, iar în cele din urmă a făcut tot ce promisese în costul inițial pentru care semnase și acum sunt două săli funcționale în clădirea de pe Calea Victoriei. Un alt exemplu: la sala mare am făcut renovare de la 1 iulie la 1 octombrie, ca să nu pierdem stagiunea. Toți au zis că sunt nebună. Dar am făcut tot ce trebuia la timp, numai că nu găseam scaune, am umblat peste tot, am întrebat pe toată lumea, până într-o zi când a venit în teatru o doamnă cu două scaune, mi le-a arătat și mi-a zis ”le fac eu!” Nu doar că le-a făcut, dar nu ne-a costat nimic, le-a făcut pe gratis: femeia câștigase un proces cu Primăria și primise înapoi niște bani, așa că a preferat să facă 300 de scaune pentru Odeon gratis, ca să i se reducă din impozite. Ce vreau să spun e că dacă vrei să faci, dacă te interesează și te lupți, se poate.

  • Și totuși, ați fost dată afară de către administrația condusă de Gabriela Firea…De ce?

De fapt, am fost dată afară fiindcă se dorea să dispărem cu totul din Giulești. Povestea e așa: când doamna Smaranda Oțeanu Bunea a înființat Opera Comică pentru Copii ea a cerut de la Primărie clădirea de la Giulești. Am mers acolo împreună, s-au făcut măsurători, astfel încât nouă să ne rămână atelierele și depozitul, iar ei să aibă sala. S-a făcut o hotărâre de consiliu general pe baza măsurătorilor noastre, doar că după votul din consiliu, la redactarea finală s-a modificat că Opera Comică ia tot teatrul în folosință, deși noi aveam altă hârtie. 12 ani ne-am luptat degeaba să refacem această decizie, între timp Odeonul având folosință pe spațiile pentru ateliere și depozit. Mi s-a spus că singura soluție este o altă hotărâre de consiliu. Până când a venit doamna Felicia Filip la conducerea Operei Comice și a vrut și toate spațiile folosite de noi, a vrut să dispărem cu totul.

  • V-a chemat cineva la Primărie să discute deschis aceste realocări de clădiri și resurse pe care le aveați în administrare?

A fost o discuție în biroul lui Traian Petrescu, directorul Direcției Cultură, la care am participat eu și doamna Felicia Filip, dar totul era decis deja. Le-am spus că nu plec din Giulești, pentru că nu mi-au dat nici o soluție de depozitare, vroiau doar să plecăm, mai mult, să plecăm în două săptămâni! Am făcut o conferință de presă pe această temă și imediat am primit o hârtie semnată de Gabriela Firea în care se preciza că nu pot face conferință de presă decât cu aprobarea în scris a Primăriei! Așadar, în Giulești ne-am trezit, ca să zic așa cu boarfele la ușă și am încercat să găsesc soluții. Mi-am adus aminte că cunosc pe cineva la Administrația Fondului Imobiliar, m-am dus acolo, nu mai era persoana cunoscută de mine, dar am dat peste altcineva care auzise de mine, așa că mi-a dat niște adrese să mă uit la niște eventuale locuri. Așa am aflat că Primăria ar avea unde să facă parcări subterane întinse, fiindcă am ajuns la niște catacombe… evident nepotrivite pentru depozitele noastre. Apoi, am găsit ceva la Matei Voevod, un fost restaurant dezafectat, fără utilități, care trebuia refăcut, numai că terenul de sub el era în litigiu, deci nu se puteau face investiții. Aici m-am oprit, fiindcă între timp am fost dată afară. (n. mea. Dorina Lazăr a primit în aceeași lună două hârtii oficiale de la PMB, una prin care i se reconfirma numirea pe post, după evaluare, cealaltă prin care era dată afară).

  • Și cu lucrurile din ateliere și depozite ce s-a întâmplat?

Mi-e și frică să întreb, nu vreau să mai știu, sper doar că nu le-au dat foc.

  • O altă problemă discutată în cadrul audierilor de la Primărie este numărul mare de colaboratori care grevează asupra bugetului teatrelor. Care este explicația și cum ați gestionat situația colaboratorilor la Odeon?

Și noi aveam mulți colaboratori artistici, eu recunosc că asta se întâmplă din slăbiciunea directorului. Vă dau un exemplu: așa de mult și-au dorit actorii să vină Andrei Șerban în teatru, să lucreze cu el, încât deși ezitam fiindcă știam că e dificil și costisitor și trebuie să oprești toată activitatea teatrului când lucrează el, l-am invitat, fiindcă mai știam și că e important pentru un actor să aibă această experiență. Am discutat, ne-am înțeles cu toate, dar fiecare creator are și fixurile lui, iar el a vrut o parte din distribuție din afara teatrului. El face distribuții duble, ceea ce e bine, fiindcă poți programa spectacolele mai ușor, dar deși am insistat să fie cât mai mulți actori de la noi, tot nu am reușit. Problema numărului mare de colaboratori vine din fixația regizorului pe de o parte și din slăbiciunea directorului pe de altă parte. E greu, fiindcă atunci când vine vorba de creație și concept artistic, toată lumea are dreptate. DAR rămân la părerea mea că dacă nu ai în teatru o Julietă și un Romeo, nu ar trebui să montezi Romeo și Julieta. Adevărul e că anii au trecut și la Odeon nu mai aveam tineri actori, deci am luat colaboratori ca să-i încercăm, să-i cunoaștem. Din toți, am angajat în cele din urmă o parte, Alina Berzunțeanu, Alexandru Papadopol, Anda Saltelechi, Ruxandra Maniu, și alții. I-am angajat pe perioadă determinată, pe 2-3 ani, în funcție de ce jucau.

  • De ce pe perioadă determinată?

Vă spun sincer că nu aș mai face angajări pe viață, fiindcă riști să te trezești că un actor nu este ce credeai tu, că nu face față sau după un rol nu ai la ce să-l mai folosești, dar îl plătești oricum…

  • Erau multe cazuri de acest tip la Odeon?

La noi nu era nici unul, toți jucau când am plecat eu.

  • În ce situație vă aflați cu procesul pe care l-ați deschis Primăriei București după ce ați primit decizia de demitere?

Procesul a fost câștigat definitiv și irevocabil la Curtea de Apel în iunie 2020, dar de atunci și până acum tot aștept ca cineva să mă întrebe dacă mai trăiesc și dacă vreau să revin sau ce intenționez să fac. Eu înțeleg tot, au fost alegeri, au fost alte priorități. Dar între timp am auzit un interviu cu actualul director, Cristian Șofron, care a explicat că el a venit ca director în mod legal, prin concurs, pe un post liber. Ori postul nu era liber, era în litigiu, prin urmare PMB a comis o ilegalitate organizând concurs.

  • Dacă nu v-a întrebat altcineva, vă întreb eu: vreți să vă întoarceți la Odeon?

Evident că vreau să mă întorc, am planuri pentru Teatrul Odeon. Nu știu dacă peste un an mai sunt, am 80 de ani, probabil că asta se așteaptă, o rezolvare pe cale biologică, mai ajută și Covid-ul ăsta… (râde). Am așteptat cu toată înțelegerea, știu că sunt probleme mai mari la Primărie, dar și pentru mine e frustrant că se amână atât o reparație necesară.

Dorina Lazăr – Foto Ana-Maria Moldovan

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide