România e plină de festivaluri de teatru. Și totuși, la Craiova, în plină criză financiară, există un nou festival dedicat tinerilor regizori. Care sunt motivațiile, de la ce realități ai plecat când ai preluat acest eveniment?
Anul acesta TNT (Theater Networking Talents) a ajuns la a treia ediție. A fost conceput de Alexandru Boureanu (managerul teatrului național din Craiova) în 2017, iar eu am preluat de anul acesta organizarea, mizând ceva mai mult pe componenta de networking a festivalului. El a pornit ca un showcase al regizorilor absolvenți din anul curent, un fel de “gala Hop pentru regizori”, dar ceea ce a devenit este mai curând o platformă care facilitează întâlnirea și dialogul producătorilor și creatorilor din domeniul artelor spectacolului într-un mediu care se dorește degajat și relaxat. Am păstrat în centrul atenției spectacolele de licență sau disertație regizate de cei mai tineri dintre colegii noștri (absolvenți în 2019), dar am renunțat la juriu. La primele două ediții juriul avea misiunea de a desemna un regizor absolvent care să monteze în stagiunea următoare un spectacol la TNC. Am considerat că acest caracter competițional nu reflectă nici realitatea mediului teatral în care vor evolua ulterior tinerii regizori și nici nu contribuie la atmosfera pe care ne-o dorim în zilele de festival. Așa că am lăsat în grija lui Vlad Drăgulescu (directorul artistic al Teatrului din Craiova) sarcina de a invita unul dintre participanți să completeze programul său pentru stagiunea următoare. Și am făcut toate eforturile ca și alți manageri, directori artistici sau factori de decizie din teatrele autohtone să vină pentru câteva zile la Craiova și să intre în contact cu cei mai proaspeți regizori de teatru. Cred că asta este cea mai importantă componentă a platformei. Faptul că înlesnește întâlnirea regizorilor tineri cu producătorii care îi pot mai apoi chema să debuteze.
Cred că asta lipsește mediului teatral de la noi: ceva mai multă deschidere către risc, transparență, un dialog echilibrat și o nivelare a relațiilor dintre artiști și producători. Și, într-adevăr, criza financiară s-a resimțit, n-am reușit să punem în practică absolut tot ce ne-am propus, festivalul a fost mai scurt cu o zi, numărul participanților ceva mai redus, iar evenimentele conexe ceva mai concentrate. În afară de showcase, am mizat pe două componentele noi la ediția de anul acesta: TNTeamates și TNTalks. Prima a presupus prezența a 14 scenografi, compozitori, video/light/sound designeri, coregrafi, performeri, artiști care și-au prezentat portofoliile în cadrul platformei și au discutat proiecte viitoare împreună cu regizorii și producătorii prezenți. Dezbaterile TNTalks au avut rolul de a îi aduce în dialog pe regizori cu colegii lor mai experimentați, cu profesioniști din mediul teatral, dar și cu studenți, teatrologi, profesori universitari, producători, manageri de teatre, directori artistici, producători independenți și programatori de festivaluri. Anul acesta s-au pus în discuție teme ca: programele-concurs pentru tineri regizori, școala românească de regie de teatru, rolurile dramaturgului în echipa de creație, sau self-management / management de proiect.
Începuturile nu sunt întotdeauna ușoare, cum a fost în cazul vostru? Ce ai face diferit și mai bine la următoarea ediție?
Pentru mine personal a fost experiență cu totul nouă și mă bucură șansa de a coordona acest festival, mai ales că simțeam nevoia unui proiect care să mă solicite pe o perioadă ceva mai îndelungată decât lucrul la un spectacol. Am învățat enorm de multe despre organizarea și desfășurarea unui eveniment de tipul acesta, motiv pentru care am început deja să lucrăm intens la planificarea ediției din 2020. Cu toate că s-au stabilit și anul acesta câteva angajamente ferme între directori de teatre și tineri regizori participanți la festival, sperăm ca în 2020 numărul acestora crească și interesul producătorilor să fie ceva mai consistent. Anul viitor vom încerca să extindem și componenta internațională a showcase-ului cu absolvenți ai programelor universitare de regie din Europa de Vest. British Council, Institutul Goethe, Institutul Cervantes și Institutului Polonez și-au exprimat deja dorința de a deveni parteneri la edițiile următoare.
Ce urmări speri să aibă acest festival pentru noua generație de regizori de la noi? Care ar fi beneficiile pe care crezi că festivalul dedicat lor le va aduce?
Cred că astfel de întâlniri pot recreiona relațiile dintre regizori și mediul în care își desfășoară opera. Regia de teatru este o profesie uneori singuratică, chiar alienantă, și cred că TNT le poate oferi tinerilor regizori contextul în care să dialogheze degajat cu colegii lor regizori, cu alți profesioniști, să își creeze echipe de lucru cu viitori colaboratori sau să înțeleagă felul în care gândesc directorii teatrelor în care vor lucra. Pe de altă parte cred că și producătorii au nevoie să înțeleagă cum se pot conecta cu generațiile noi de artiști, să le înțeleagă nevoile și preocupările, iar TNT pentru ei poate fi o ocazie unică de a întâlni la un loc cele mai tinere voci din regia de teatru.
Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.
Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide