Spectacolul de dans contemporan Toaca a avut premiera în 12 și 13 decembrie 2024 la Teatrul Polonez de Dans din Poznań[1]. Toaca este rezultatul colaborării dintre Teatrul Polonez de Dans și trei cunoscuți și apreciați coregrafi români: Andrea Gavriliu, Mădălina Dan și Ștefan Lupu. Din echipa de creație au mai făcut parte Mihaela Michailov (dramaturgie), artistul vizual Ștefan Apostol (Luda), Cristian Stanciu (Matze) și Claudiu Urse (care au semnat muzica). Institutul Cultural Român de la Varșovia „își propune prin astfel de proiecte să introducă publicului polonez numele unor tineri creatori relevanți pentru fenomenul artelor spectacolului din România, dar și să stabilească colaborări durabile între cele două scene”. „Prin demersul lor, cei trei coregrafi aduc în prim-plan varietatea culturii românești, folosind tehnici și stiluri distincte, interpretând moștenirea teatrală și culturală a României, combinând muzica și dansul. Ei redescoperă tradiții românești și contestă acele stereotipuri care pot denatura receptarea culturii române contemporane”, afirmă reprezentanții ICR Varșovia.
Toaca este un spectacol care surprinde prin stratificarea motivelor pe care le propune, prin apelul la definiri individuale și colective, prin raportarea la identitate (inclusiv la cea națională – română / poloneză, dar poate, mai ales, la cea individuală). Spectacolul este realizat din trei părți care se completează ca viziune, ca parcurs ideatic și ca modalitate de structurare. Andrea Gavriliu, Mădălina Dan și Ștefan Lupu au lucrat cu o trupă excelentă de dansatori polonezi, iar rezultatul este o montare densă, coerentă și meticulos alcătuită.
Sursa foto: Toaca
Prima parte (coordonată de Andrea Gavriliu) se concentrează pe ritual, aduce în prim-plan o zonă profund arhaică, însă, plecând de la ea, operează schimbări radicale, în special prin maniera de construcție. Coregrafa folosește măști tradiționale din zona Bucovinei (lucrate de artista Ana Cazac), cu trimitere imediată la folclorul autentic. Contrastul primează. Spațiul atât de strict al ritualului e atent irigat cu umor și ironie: posturi, gesturi, situații sunt alese pentru a alătura just tradiția și contemporaneitatea: pălării, batic și coarne, codițe și cosițe, ochi bulbucați și nasuri proeminente – toate îmbibate în culori puternice conturează chipuri deopotrivă înfricoșătoare și caricaturale. Ele sunt contrabalansate de albul fustelor, al bluzelor, al pantalonilor și al șosetelor pe care le poartă dansatorii. Sunetele pe care le face toaca trimit, inevitabil, la cântările bisericești și la tonurile liturghiei, însă ele sunt permanent alternate cu ritmurile laice care se infiltrează și sabotează voit rigoarea și strictețea. Umorul provine din gesturile rapide (chiar repezite ale personajelor): pașii sacadați, facerea și desfacerea grupului de „babe”, care funcționează pe post de sfătuitor și înlesnește dobândirea unui nou statut de către tânăra de inițiat, al situațiilor (de la ritualuri de trecere la rituri urbane). Masca acoperă fața, generalizează și conturează un univers străvechi, în care ceremonialul este fundamental. Cadențele electronice se topesc în cele de toacă și fac corpurile să vibreze. Un caleidoscop de imagini reia dansuri populare și le transformă în model grafic folosit ca background. Costumele albe lasă accentul să migreze pe mască, subliniind bogăția culorilor, îngroșările (cu scopul de a ironiza), balansul dintre grotesc și ludic. Cel mai frecvent se desenează linii și forme circulare din trupurile actorilor. La finalul secvenței, constrângerile se destramă într‑o descătușare de energie, pe ritmuri de muzică electronică, în lumina redusă cu blândețe.
Partea a doua propune un alt (sub)strat identitar. Ca spectator, recunoști imediat referințele la perioada comunistă și la realitățile ei: omniprezentul milieu croșetat, obiectul de decor inevitabil însoțit de peștele-bibelou așezat pe televizorul Diamant. Câteva momentele muzicale – mici vignete cu muzică ușoară, un scurt playlist cu șlagăre românești și poloneze adaugă la particularitățile unui portret de grup. Mădălina Dan alege referințe la pop art – realizate atât prin costume, cât și prin gesturi care focalizează fie pe semne universal înțelese și transmise, fie pe costumele glittery & shiny. Mâna la inimă și alinierea ca la competițiile sportive sugerează momentele de prezentare a unei echipe, dar și intonarea imnului – o primă aluzie la setul de trăsături comune naționale. Ele sunt acompaniate de deziceri proiectate ca fundal: „Națiunea este o fantezie emoțională a realizărilor și eșecurilor”, „națiunea cu reprezentările ei false”, „ziua națională nu este ziua mea”, „Dracula nu face parte din familia mea”, sugestii la „națiuni periferice” și „națiuni centrale”. Identitatea națională e declinată și este pusă în relație cu ce înseamnă acasă (ce te face să te simți acasă?), cu dorul (de ce ți-e dor când ești departe?), cu limba maternă (cum contribuie limba la această identitate? Ai cuvinte preferate pe care le regăsești numai în limba ta maternă?), cu familia (cum ne raportăm la noi și la ea?). Acțiunile au imprimată precizia (atât în parcursul individual, cât și în cel colectiv), utilizează gesturi-reper specifice sau generale (prin saluturi sau postúri), indică hore, înmormântări, relații de iubire sau conflictuale prin construcții sculpturale de grup. Proiecțiile însoțesc – și reiau, ca într-un amalgam, mișcări ale sportivilor, din dansuri populare sau din manifestații –, recreând motive populare. O nouă descătușare (prin dansul eliberator) pare să scuture orice stereotipii și să readucă individualul în prim-plan.
Partea a treia (realizată sub coordonarea lui Ștefan Lupu) revine la ideea de mască – pe care o reinterpretează –, traducând-o în dantelării extravagante. Proiecțiile sugerează rame pe care le putem umple cu portrete sau simboluri. Sentimentul de expoziție se amplifică odată cu apariția dansatorilor pe scenă. E de remarcat viteza schițelor realizate, amintind de imaginile iconice produse de Andy Warhol sau de secvențe jazz age. De data aceasta, masca pare pervertită și indică anonimizarea. Costumele sunt inițial sport, iar măștile au combinații de alb și culoare (creste, voaluri, accesorii). Scenele de grup se clădesc și pe orizontală, și pe verticală, luminile adaugă mister la sculpturile în facere. Muzica susține puternic întregul construct, proiecțiile dau senzația unor prelungiri ale gesturilor dansatorilor și ale costumelor pe care le poartă aceștia. Cupluri se perindă, ca pe catwalk, la adăpostul tăinuirii chipului, imprimând senzualitate, agresivitate sau tandrețe. O trecere a costumelor la alb (de la strictețea celor sport, la falduri ample ce prelungesc elegant mișcările) vine parcă să readucă la esență și contrastează puternic cu măștile reinterpretate. Mișcările sunt circulare, gesturile sunt punctate, ca țintuite pentru o clipă într-un instantaneu fotografic, muzica imprimă ritmul accelerat. Toaca devine masă de petrecere, pe care sunt ciocnite pahare, platformă de etalat corpuri sau baricadă în spatele căreia se pot ascunde dansatorii. O cameră de filmat îndreptată spre sală include și spectatorii în demers. Dezbărați de costum, de mască, dansatorii devin parte din marele tablou vivant – pentru care proiecțiile asigură, încă o dată, rama.
Toaca pleacă în structură de la stereotipuri, referințe la tradiții arhaice și actuale la identitate, însă extinde mult zona de reflecție asupra acesteia. Prin imaginile create cu imaginație și rafinament, cu dansatori extrem de bine pregătiți fizic pentru solicitantele coregrafii și expresivi în interpretări, prin apelul la interogații, imaginile rotite caleidoscopic fac ca vizorul să fie îndreptat către spectator.
[1] Montarea este inclusă în amplul Sezon Cultural România – Polonia 2024-2025, organizat de Ministerul Culturii, de Institutul Cultural Român, prin ICR Varșovia, împreună cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și Institutul „Adam Mickiewicz”, în parteneriat cu Institutul Polonez din București.
Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.
Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide