New York Puzzle – Moartea pe Broadway

E foarte interesat de urmărit (la modul empiric, bazat pe experiența mea subiectivă) care sunt noile trend-uri și subiecte explorate de piesele de pe Broadway, mainstream-ul teatral oferind o semnificativă mostră de psihologie aplicată a publicului larg american, căci Broadway-ul este locul vizitat de cei mai mulți turiști din SUA și străinătate.

La ora actuală, the hot ticket (biletul fierbinte) este de departe cel pentru Moartea unui Comis-Voiajor de Arthur Miller, cu Philip Seymour Hoffman în rolul principal. Piesa lui Miller este considerată de mulți cea mai importantă piesă americană și înțelegem de ce. Nu e vorba numai de faptul că e un text dramatic foarte bine scris, cu poveste puternică, impecabil construită, cu personaje bine definite și conflict gradat cu atenție. Aceste aspecte ale meșteșugului scriiturii dramatice nu sunt întotdeauna suficiente pentru a face o piesă să reziste timpului și epocilor. Ceea ce face Moartea unui Comis-Voiajor relevantă și azi este subiectul piesei, drama centrală, care atinge cumva esența acelui concept fără vârstă numit: visul american.

Am mai scris în această rubrică despre faptul că tema centrală a pieselor de succes pe Broadway este familia americană disfuncțională. Familia este unitatea fundamentală – ca să nu zic celula de bază – a societății americane și implicit a visului american, care înseamnă muncă asiduă pentru asigurarea prosperității propriei familii. Implicit este și un anume ideal al meritocrației și democrației: dacă muncești serios și aplicat, vei reuși. Reușita e direct proporțională cu sudoarea depusă în procesul muncii. Cam aceasta este sinteza visului/mitului american, ce se traduce în practică în a avea o casă, un job, o familie unită, un fond de pensii și o bătrânețe liniștită. Ori tocmai aceste lucruri esențiale sunt demontate și distruse în piesa lui Miller. Willy Loman, comis voiajorul în pragul pensiei, a muncit o viață întreagă pentru a pierde totul la bătrânețe, când ar fi trebuit să culeagă fructele acestui efort susținut peste ani. Este un adevărat erou de tragedie americană contemporană, tocmai pentru că viața și societatea nu-i oferă ceea ce merita, visul său american este călcat în picioare. Concedierea lui Loman, după o viață de muncă pentru firma corporatistă, de către un tânăr patron pe care îl știe de copil, reprezintă o dramă acută și în actuala societate/economie în criză, când atâția își pierd job-urile fără să merite. Publicul se identifică, simpatizează cu Loman, recunoaște coșmarul său, iar Philip Seymour Hoffman face un rol mare, care va intra cu siguranță în istoria teatrului american. Despre asta se discută acum în mediile artistice newyorkeze de un anume calibru.

Așa am observat că Moartea a devenit un subiect fierbinte pe Broadway în această stagiune.

De la imaginativa piesă a colegei mele de grup dramaturgic la Lark Play Development Center, Katori Hall, The Mountaintop, ce ficționalizează ultima noapte a liderului African-American Martin Luther King, înainte de a fi asasinat, la noua producție a vechii piese a lui Edward Albee, montate inițial în 1980, The Lady From Dubuque, piesele care au ca personaj central Moartea s-au înmulțit pe Broadway. Iar cele două menționate anterior, chiar personalizează Moartea, în primul caz ea fiind o cameristă vorbăreață, iar în al doilea o doamnă distinsă, care se prezintă ca fiind mama protagonistei suferind de cancer. Deși a fost un eșec de critică la premiera mondială de acum trei decade, piesa lui Albee are un farmec aparte, revitalizat de noua punere în scenă.

O altă eroină luptând cu un cancer la ovare în fază terminală este personajul central din WIT, unica piesă a profesoarei de școală generală, Margaret Edson, care a câștigat premiul Pulitzer în 1999. Un text de o poezie, profunzime și dramatism tulburătoare, căruia actrița Cynthia Nixon (Miranda din serialul Sex and the City) îl dă o vibrație aparte, reușind să accentueze umorul, subtilitatea și complexitatea protagonistei, profesoara de literatură Vivian Bearing. Specialistă în analiza poemelor metafizice ale poetului de secol XXVII, John Donne, capabilă să disece metaforele morții în cele mai mici și mai sofisticate amănunte filologice, Vivian devine subiect/obiect de cercetare pentru doctori pentru un tratament agresiv de chimioterapie, cu tot felul de chinuitoare efecte secundare. E uimitor cum Cynthia Nixon (care a trecut ea însăși printr-un cancer) reușeste să se transfigureze și să comunice transformarea eroinei de la profesoara dură, sigură pe ea, la omul istovit și singur, care nu își dorește decât un minim contact uman, până la fetița care-și amintește poezioarele citite de tatăl ei în copilărie.

Prezența morții pe Broadway în atâtea ipostaze în această stagiune mă face să mă gândesc la o anume nevoie metafizică, spirituală, pe care publicul american pare să o simtă la ora actuală. Criza economică și problemele sociale au iată și o mică, foarte mică, parte bună, un silver lining al norilor, cum spun americanii. Temele abordate pe scenele comerciale ale metropolei NYC invită la meditație și introspecție. La soul-search (cu traducerea literală: căutarea sufletului). Sâmburele comercial al Marelui Măr evoluează, crește, se transformă. Se umanizează. Măcar pentru un sezon teatral.