”România, țară magică”: astăzi, despre impostură în teatru

Mă întorceam de la Cluj, de la Festivalul Interferențe – a 5-a ediție – organizat de Teatrul Maghiar de Stat. O selecție consistentă, diversă, spectacole ale unor creatori deja confirmați, dar și ale unor companii angajate în căutări experimentale, ancorate în lumea contemporană. Lansasem acolo o nouă carte, fusesem angajată în discuții intelectuale, cunoscusem oameni interesanți. Eram entuziasmată de ideea că există oaze de acest fel pentru teatrul din România, când pe drumul înapoi spre București am citit o știre, aparent banală, care inflamase Facebook-ul: se lansează în București un nou teatru, Teatrul Principal, condus de un președinte (!?) pe numele lui Gabriel Fătu, și de un vicepreședinte (!?) pe nume Călin Ile, despre care internet-ul susține că ar fi același cu directorul Hotelului Ibis Gara de Nord. Să mai spunem că teatrul are în ”repertoriu” numai comedii scrise de ”președinte”, care și joacă în ele sau că directoarea de imagine, Georgiana Fătu, poartă același nume cu acela al președintelui? Mai bine să ne bucurăm că nu i se spune Vrăbi, ca iubitei devenită celebră a și mai celebrului director al spitalului Malaxa. Fără să vreau să hrănesc antiteze culturale bazate pe stereotipuri, adevărul este că am coborât munții într-o realitate de Mitici.

Pagina noului Teatru Principal este o lectură halucinantă: ai senzația plonjând în ea că ai nimerit în locul unde au eșuat toți elevii de liceu autori de perle la Bacalaureat, care nu reușesc să lege două propoziții cu sens. Pe lângă aberațiile din formulări, prezentările sunt pline de curate minciuni aruncate în față celui care citește, ca ultimului prost: ”Cu o medie de 21 reprezentaţii şi peste 8840 de spectatori pe lună Teatrul Principal va fi, de departe, cel mai vizitat dintre teatrele româneşti.” Cum poate un teatru care abia s-a deschis să știe deja care va fi media de reprezentații (21!!!) și numărul de spectatori pe lună, cu o asemenea precizie – 8840??? Și cât tupeu îi trebuie cuiva să declare că va fi cel mai vizitat teatru românesc când încă nu și-a deschis ușa???

Aspirând cu mari șanse de reușită la titlul de numărător șef al teatrului românesc – trebuie spus că teatrul românesc are în ultimii ani o pasiune periculoasă pentru numerologie, evaluându-și evenimentele după numărul de participanți, numărul de spectacole, numărul de săli, numărul de invitați, etc, fără să mai spună nimic despre calitatea respectivelor spectacole sau invitați – noul teatru se mai fălește și cu apartenența la o instituție din Barcelona, bifând astfel și conecția europeană, cu care tot românul cultural se mândrește, nu-i așa?

Numai că Teatro Principal din Barcelona, ”în subordinea” căruia se declară a fi noua instituție bucureșteană este, după redeschiderea recentă, doar un venue  care se poate închiria de către oricine, un loc cu mare vad comercial, situat pe celebra La Rambla, care găzduiește în sălile sale, contra cost, tot felul de evenimente, de la ”Flamingo show” până la concerte, party-uri cu DJ, revelioane organizate pentru turiști și alte distracții în care teatrul își găsește, de fapt, rareori un loc. Care e conecția între acest loc-gazdă (unde funcționează inclusiv un club de noapte), și un teatru nou răsărit în București, în sediul Universității ”Sala Dalles”, asta numai o investigație bine făcută ar putea să lămurească (Cătălin Tolontan & team, vă rugăm, când terminați cu spitalele, aruncați un ochi și înspre teatre, veți găsi lucruri spectaculoase). Direcția de investigație ar putea fi și dezlegarea enigmei principale: cum a ajuns un domn care a câștigat  – în condiții cel puțin dubioase, fiind în același timp consilier al Primăriei București din partea partidului lui Dan Diaconescu – un concurs de management organizat de PMB pentru conducerea Universității ”Sala Dalles” să deschidă aici un teatru, care nu putea fi obiectul planului său de management?

Detalii despre Caietul de sarcini pe baza căruia a fost organizat concursul de managament la Universitatea ”Sala Dalles”:

http://acteinterne.pmb.ro/legis/acteinterne/AtachInt/AnexaD0392_16.pdf

Din păcate, această aberație e doar cireașa de pe tort în acest an al deviațiilor în materie de instituții teatrale în București, oraș care s-a ales în doar câteva luni cu mai multe teatre și festivaluri – cadou pentru prieteni. A fost înființat un teatru nou numit după actrița Stela Popescu, instituție care are buget, echipă, dar nu și sediu și e condusă în deplină ilegalitate, fără organizarea unui concurs de management și producând… teatru pentru copii la Palatul Național al Copiilor! (nu e nici o enigmă aici, această construcție fiind o copie a Operei Comice pentru Copii, a cărei inițiatoare, Smaranda Oțeanu Buneau, a pierdut direcția, dar nu se resemnează, după cum se vede). O mică mostră din activitatea acestei instituții: ”Un alt titlu, ‘România, țară magică!’, o feerie folclorică cu dansuri și cântece autentice din cunoscute vetre folclorice, veritabilă lecție de istorie, de patriotism, va fi lansată chiar de Ziua Națională a României. Deja atrage atenția managerilor din țară, din străinătate (Austria, Bulgaria, Germania etc.).” (din comunicatul publicat de Agerpress).

O altă bizară invenție, Teatrul dramaturgilor români, a fost anunțat imediat după instalarea noului primar, dar alte amănunte întârzie să apară – cu siguranță nu pentru mult timp. Între timp, a fost inventat realmente peste noapte Festivalul ”Rodica Popescu Bitănescu”, în cadrul căruia s-au aruncat – ca darul la nuntă – aproximativ 48.000 de euro pentru programarea unor spectacole care se jucau deja în diferite locuri din București, toate creații ”de autor” ale actriței, care le-a scris și regizat.

De ce? Asta încearcă zadarnic să explice un excelent articol al lui Gabriel Sandu, în Vice.

http://www.vice.com/ro/read/48-000-de-euro-pentru-un-festival-cu-rodica-….

Apropo de articole, nu mă pot opri, în timp ce-l scriu pe acesta, să mă întreb ce rost mai au? Noi le scriem, le documentăm, încercăm să explicăm cititorilor că suntem cu toții prostiți în față, fără nici o rușine, de către impostori ajunși în poziții de putere, lipsiți nu doar de expertiză și de cultură generală, ci și de minim bun simț, iar ei își văd de treburile lor dubioase, își organizează mici business-uri teatrale private pe bani publici, sub ochii noștri ai tuturor. Consilierii USR din Primăria București au încercat și ei, zadarnic, să conteste necesitatea unor noi teatre în București, în numele principiului cheltuirii banului public în mod transparent și eficient, unul dintre principiile de guvernare pe care le apără.

http://revista22.ro/70257719/usr-acuza-psd-ca-o-recompenseaza-pe-actrita…

Din păcate ei sunt în minoritate în consiliul PMB.

Cred, totuși, că oricât de inutil ar putea să pară efortul de denunțare a acestor imposturi care ne costă pe toți, e bine să spunem public cu cine avem de-a face, sperând că într-o zi, într-un fel sau altul, cu toții vor plăti.