Într-un cerc vicios

Recunoașterea femeilor regizor sau pericolul viziunii unice
februarie 27, 2019
De la femeia-regizor la regizoare. Asumarea unei meserii
februarie 28, 2019

 

No, la discuţia asta despre femei – regizoare și nominalizările din acest an de la premiile Gopo și UNITER, oricum ai da-o, n-o dai bine. Dar nu pot să mă abțin şi mă risc şi eu.
Respir adânc și zic:
E deep rooted belief că regizorul e bărbat. Majoritatea celor ce se simt lezați de aceste discuții, din punctul meu de vedere asociază rezultatul cu intenția. Dar eu zic că aici nu e vorba de intenția de a discrimina, ci de rezultatul de a discrimina. Și discriminarea nu lovește direct la premii, ci încă de la începutul procesului de producție; până la premii, devine iminentă.
Pornește de la “that extra mile” pe care o femeie trebuie să îl facă la fiecare pas al procesului, ca să fie validată. E o discriminare uneori subtilă și deseori neasumată (venită și de la femei, să fim înțeleși – ceea ce e și mai ciudat). Și se crează un cerc vicios ȋn care aceste femei temerare (ha ha) trebuie să tot demonstreze că merită luate ȋn seamă, că pot și ele. Ceea ce nu e nici plăcut, nici fertil de la un punct încolo.

Dacă as avea un bănuț pentru fiecare data când cineva mi-a spus ȋn meseria asta “nu mă așteptam! ai făcut o treaba buna” și am simțit ca se referă in primul rând la faptul ca sunt femeie și in al doilea, că sunt tânăra, aş fi bogată. Ceea ce e destul de trist. Și și mai trist e ca sunt convinsă că nu sunt singura!
Dar ca idee și cred eu consecință a contextului, nu știu câtă lume a observat, majoritatea regizoarelor din România, mă refer la așa zisa generație tânără, practică estetici marginale, discursuri radicale, experimentează; au personalități artistice puternice și voci foarte clar definite, dar nu atacă mainstreamul, lucrează pe nişă.

În mainstream, femeia regizor rămâne o prezenţă discretă, ȋn independent, e foarte pe val. Independentul nu prea ia alte premii, decât de interpretare. Poate spune și asta ceva despre fenomen, că e un fenomen on going.
Cu mai puţină patimă și mai multă luciditate și deschidere, putem vorbi și despre lucrurile astea. E foarte sănătos să facem asta. Și nu trebuie să fim de acord, dar trebuie să facem ca astfel de poziții polemice să nu mai reprezinte un stigmat.
Pace!

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide