Entuziasmul noilor descoperiri

Dacă aş fi vrut să mă nasc într-un alt popor, atunci acesta ar fi fost poporul polonez. Dar cum nu vreau, tot ce pot să fac, este să încerc să prezint celor printre care m-am născut spiritul polonez în a cărui admiraţie mă aflu. În cazul de faţă, Scena. ro strânge în Dosarul „Teatrul polonez contemporan în Anul Grotowski” mai multe intervenţii care explică cum este aplicat spiritul polonez în creaţia pentru scenă şi care sunt rezultatele obţinute prin curajul asumării riscurilor estetice, prin curiozitatea de a descoperi alte culturi şi prin implicarea fără ezitări a oamenilor de teatru, de cultură în general, în modelarea societăţii.

Articole despre marele trecut teatral polonez vin de la Mirella Patureau (Tadeusz Kantor sau valsul cu moartea in camera obscura), Anca Măniuţiu (Paradoxul polonez), Ionuţ Sociu (Ulica Wielopole), iar prezentul e radiografiat de George Banu (Warlikowski: născut din „lacrimile Kremlinului), Vlad Massaci, Iulia David, Jaroslaw Godun şi subsemnata. Invitatul special al revistei este Dariusz Kosinski, profesor la Universitatea Jagiellonă din Cracovia, la Catedra de Teatru a Facultăţii de Filologie Polonă, o somitate în materie care va prezenta în curând şi o conferinţă în cadrul Festivalului Naţional de Teatru. Recent, în Polonia a apărut sub semnătura sa volumulGrotowski. Ghiddespre care autorul spune că „nu se doreşte a fi nici o monografie, nici o biografie, nici o istorie exhaustivă a vieţii şi operei eroului său, ci mai degrabă o colecţie de informaţii esenţiale şi indicii care pot sluji unor căutări personale”. Cartea lui Dariusz Kosinski este „o invitaţie în spaţiul creat şi locuit de Grotowski, prezentat printr-o bogăţie de informaţii privind personalitatea artistului, oamenii cu care a colaborat, evenimente marcante, date, proiecte şi vise, triumfuri şi eşecuri, de asemenea printr-o expunere sintetică a studiilor celor mai importanţi cercetători ai operei lui Grotowski”, iar articolul publicat de Scena.ro este o bună introducere în subiectul pasionant numit „Grotowski”.

Dar, mai presus de ceea ce aflăm despre personalităţi teatrale poloneze de ieri şi de azi, cred că am putea învăţa din toate aceste intervenţii cum reuşeşte cultura să impregneze straturile profunde ale unei societăţi, întărind fibra acesteia, construind-o din interior, astfel încât să nu fie ameninţată de fisuri la orice val mai puternic. Prin teatru, (mai bine zis şi prin acesta) societatea poloneză şi-a construit un profil care o face unică între ţările est-europene. Gradul de creativitate al teatrului polonez a atins din nou cote remarcabile în ultimul deceniu, producând o adevărată explozie în teatrul de pe continent. Nu întâmplător am ales să vă vorbim acum despre valorile teatrului contemporan  polonez, ci pentru că întreaga Europă culturală celebrează în 2009 Anul Grotowski, dar şi pentru că prezentul teatrului polonez n-ar fi fost acelaşi fără un trecut pe măsură. Mulţumim Institutului Polonez pentru ajutorul dat în documentarea acestui Dosar şi în publicarea lui la început de toamnă teatrală.

***

Cum nu ne numărăm deloc printre aceia care cred că teatrul european ar avea mai multe de spus decât cel american, suntem onoraţi să publicăm în premieră fragmente dintr-un remarcabil eseu semnat de celebrul regizor american Richard Schechner, teoreticianul performance-ului. Subiectul eseului este mai mult decât incitant, Schechner argumentând de ce vede momentul cunoscut de întreaga lume cu numele de cod  9/11,  atacul terorist asupra turnurilor gemene din New York, ca pe un exemplu de performance. Richard Schechner va fi prezent la Bucureşti pentru ediţia 2009 a FNT, ocazie cu care va susţine trei zile de conferinţe şi va participa la lansarea volumului „Introducere în teoria performance-ului”, din care vă prezentăm acum fragmente.

***

Cu un ochi spre ceea ce a fost o vară extrem de fierbinte pentru teatrul românesc, vă povestim despre succesele acestuia prin interviurile cu Anamaria Marinca (luat chiar în timpul seriei de spectacole cu „Psihoză 4.48” de Sarah Kane, prezentată de actriţă la teatrul Young Vic din Londra în iulie), cu Tompa Gabor şi Visky Andras (care explică succesul spectacolului „Naître a jamais” prezentat tot în iulie de Teatrul Maghiar din Cluj în secţiunea Off a Festivalului de la Avignon şi invitat ulterior de către 21 de teatre de limbă franceză), dar şi prin reportajul despre prezenţa răsunătoare a spectacolului „Faust” în regia lui Silviu Purcărete, la Festivalul de la Edinburgh, în luna august.

Cu alt ochi spre ceea ce vine în stagiunea 2009-2010, vă oferim în numărul 4 al Scena.ro informaţii în avanpremieră despre viitoarele producţii ale teatrelor româneşti. Nu e de ratat nici originalul Profil construit de Ciprian Marinescu teatrului independent din România, prin punerea faţă în faţă a doi „patroni de teatru”, unul din Bucureşti, cu cea mai mare „vechime” în domeniu, celălalt din provincie, mai nou sosit în peisajul teatral, dar plin de entuziasm.

Nu e un an în care să avem multe motive de entuziasm, date fiind dificultăţile financiare care îi afectează pe toţi producătorii de teatru, dar nimic nu poate face să dispară, totuşi, entuziasmul provocat de noile descoperiri care ne aşteaptă.

Scena.ro nr. 4/ septembrie-octombrie 2009