Bulandra – cu director, dar fără direcție

A durat mult mai puțin decât mă așteptam ca natura abuzivă a persoanei numite director interimar la Bulandra să iasă la iveală. Cineva care povestește în interviuri publice, fără nici o reținere, felul de-a dreptul dubios în care a ajuns în această funcție fără nici un merit dovedește un extraordinar potențial pentru ulterioare fentări ale bunului simț și moralei, dacă nu și ale legii. Scriam despre ”prăbușirea casei Bulandra” la începutul lunii martie și mă tem că numai pandemia și izolarea la care am fost cu toții supuși a întârziat manifestările noii ”directoare”. Prima dată m-am gândit că așa se va înâmpla la câteva săptămâni după scrierea articolului, când am început demersurile necesare pentru ca acest teatru să-și onoreze parteneriatul semnat cu un an înainte de Alexandru Darie pentru realizarea Dicționarului multimedia al teatrului românesc. În ciuda insistențelor, nu am primit nici un răspuns oficial, nici vorbă de deschiderea arhivelor. Ulterior, când a fost observat public faptul că de pe site-ul teatrului au dispărut numele actorilor Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc, și chiar cel al regizorului și directorului acestui teatru, a cărui efigie se află pe frontispiciul clădirii, Liviu Ciulei, am înțeles că grija pentru arhivele acestui loc legendar nu există, de fapt. Folosirea fotografiilor marilor actori și regizori care au făcut istoria teatrului românesc pentru postări pe Facebook era doar praf în ochi, o cale de a da impresia de activitate pe timp de pandemie. De altfel, pe noul site al teatrului nu există nici o arhivă a marilor spectacole, de parcă trecutul acestui teatru nici nu ar fi existat.

Dar asta nu a fost nimic, după cum se vede acum. Exersarea puterii e un lucru dificil, pare simplu numai pentru cei inconștienți, lipsiți de responsabilitate și care nu pot avea imaginea de ansamblu a efectelor produse de deciziile lor. De aceea, pentru noua și nesupravegheata de nimeni conducere infantilă de la Bulandra a fost extrem de simplu să ia decizii grave: să schimbe complet mișcarea unei actrițe în scenă într-un spectacol al lui Andrei Șerban fără să-l consulte pe regizor, cum ar fi fost normal, să pună capăt unui contract al unuia dintre cei mai activi colaboratori ai teatrului, actorul Constantin Dogioiu, după ce acesta îndrăznise să scrie public că ”lucrurile sunt putrede” în această Danemarcă cu director dar fără direcție, să accepte demisiile depuse în semn de protest ale altor doi tineri colaboratori de bază ai teatrului, Alexandra Fasolă și Alin State, și să dezinformeze fără rușine colectivul Teatrului Bulandra, colectiv care adresează o scrisoare deschisă Primăriei Capitalei și personal primarului Gabriela Firea pentru a semnala situația fără precedent în care a ajuns această instituție cândva emblematică pentru teatrul românesc. 

Rezultatul acestor decizii ce dovedesc incompetența și incapacitatea de proiecție în viitor este că cinci spectacole dintre cele doar șase produse în ultimii trei ani nu se mai pot juca. Alte șase pot fi cu greu programate fiindcă distribuțiile lor sunt pline de actori colaboratori. Printre spectacolele cele mai noi compromise de deciziile actualului manager se numără Coriolanus, ultimul spectacol semnat de Alexandru Darie, Zadarnicele chinuri ale dragostei și Omul cel bun din Sâciuan, creații ale lui Andrei Șerban. Prin recenta decizie a lui Marius Manole de a-și retrage colaborarea cu Teatrul Bulandra, în semn de solidaritate cu colegii săi de aici, se pierd și Oscar și tanti Roz, Crimă și pedeapsă, Ivanov, precum și recentul Richard al III-lea, ultimele două semnate tot de Andrei Șerban. Practic, repertoriul Teatrului Bulandra e făcut knock-out în doar câteva zile de către un interimar care nu a creat nimic de când a fost pus – abuziv și inexplicabil – în postul de director. Spun inexplicabil fiindcă sunt mulți alți actori la Bulandra, cu mai multă experiență în teatru, dintre care unii au dovedit abilități de producător, de organizator, oameni care cunosc colectivul și capacitățile sale și care ar fi putut să preia – cum pot și acum – temporar conducerea teatrului, până la organizarea unui concurs legal, dar cărora le-a fost preferată, nu se știe exact de ce, o persoană lipsită de toate aceste calități. 

Iată încă o poveste din tranziția fără sfârșit pe care o trăim și care a afectat enorm instituțiile culturale din România, în speță teatrele. Pe scurt: o serie de abuzuri, un șir de reacții ce dovedesc atitudine din partea actorilor, indignarea opiniei publice prin articole și postări în rețelele sociale, plus multă tăcere – cel puțin deocamdată – din partea Primăriei Capitalei și a unui primar care riscă să scrie epitaful celui mai cunoscut teatru din București chiar înaintea alegerilor.