Atitudini în teatrul românesc. Managerii
Eduard Burghelea: „Un manager nu este singur la cârma unei instituții.” (scrisori)

În primele luni ale anului 2024, vom cunoaște atitudinile managerilor de teatru din România, domni și doamne directoare care conduc teatrele de repertoriu de limbă română, pentru publicul adult. Încercăm să punem pe hârtie (și mai ales pe ecrane) starea teatrului românesc văzută din interior în 2024. Parte a cercetării doctorale a regizoarei Leta Popescu, publicăm astăzi, la rubrica „Atitudini în teatrul românesc (scrisori)”, răspunsul lui Eduard Burghelea, manager al Teatrului Municipal „Bacovia” din Bacău.

Dragă domnule director Eduard Burghelea,

Ești mai la început de drum față de colegii directori invitați la rubrica de Atitudini, ai fost manager interimar al Teatrului „Bacovia” din Bacău din aprilie 2021, după directoratul Elizei Noemi Judeu, iar mai apoi, prin concurs, ai devenit manager deplin. Sunt 2 ani și un pic de când ți-ai asumat rolul de manager, pe lângă cel de actor al trupei. Mai joci? șiiiii, batem tobele, ai doar 29 de ani! E vârsta un atu în cazul tău? Ai mai multă energie să le faci pe toate?

Când mă uit pe ROF-urile teatrelor, îmi vine în minte o singură întrebare: poate un teatru de repertoriu să îndeplinească atâtea obiective? Ce înțeleg eu, e că teatrul, „promovând valorile naționale și universale”, trebuie să facă spectacole și pentru tineri și pentru pensionari, să facă și modern și clasic, și educație și divertisment; să promoveze tinerele talente, să dezvolte cadre de laborator și cercetare; să susțină dramaturgia românească contemporană și desigur să organizează turnee! Să participe la festivaluri, să asigure și vizibilitate internațională! Dacă se poate, să meargă și prin sate, comune, orașe mai mici. Să-și facă propriile publicații, să întrețină arhiva și tot așa, și tot așa. Peste toate, teatrul trebuie să raporteze un număr cât mai mare de încasări și să mai închirieze și sălile, fie pentru bani fie în cadrul colaborărilor cu alte instituții din oraș. Totuși, nu ți se pare prea mult pentru teatrul pe care îl conduci? Și o altă întrebare care se naște de aici este: când trebuie să faci de toate pentru toți, cum îi mai dai și identitate unui teatru? Care e specificul Teatrului „Bacovia” din Bacău sau care e identitatea pe care vrei să i-o dai? Sau… ai timp să te gândești la așa ceva, acum la început?  

Sigur, activitatea principală a instituției este cea de producător de spectacole, de construcție repertorială. Știm prea bine însă că nu poți să îndeplinești toate aceste obiective fără o minimă construcție extra-repertorială, că nu poți să faci producție după producție fără ca în jurul acestora să nu croiești mici evenimente (sau mari evenimente, cum sunt festivalurile) care să ajute la îndeplinirea obiectivelor. Ce vă lipsește vouă la Bacău pentru o construcție extra-repertorială trainică? Bani, resursă umană, infrastructură, timp? Sau ce anume aveți deja la Bacău pentru o astfel de construcție, dincolo de Bacău Fest Monodrame (festival aflat la a 30-a ediție în 2024)?

De curând am avut o întâlnire non-formală cu un manager de teatru care mi-a zis (și mi-a rămas în minte optimismul): „privind din afară, îmi imaginam mereu că nu se poate sau că e extrem de greu să faci proiecte la teatrele de stat. Acum văd că nu e chiar atât de greu și că dacă nu chiar totul, atunci multe se pot face într-un teatru de stat.” Ai avut oare și tu un tip de revelație de acest gen? Cred că atitudinile pozitive ne contaminează la fel de mult precum cele negative, așa că te invit să împărtășești cu noi lucruri cu care vrei să molipsești managementul de teatru din România! Ce bătălie ai câștigat? Ce se poate face sigur (și merită să se facă) într-un teatru din provincie?

În final, hai să facem un exercițiu de imaginație! Să zicem că răspunsul tău la această scrisoare va fi citit de Peștișorul de aur care îți va îndeplini 3 dorințe legate de soarta teatrului românesc și de cea a teatrului din Bacău. Care e lista ta de dorințe ca manager de teatru în România 2024?

Cu drag, Leta

Eduard Burghelea, manager Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău / Foto arhiva teatrului

Dragă Leta,

Mulțumesc pentru invitație, nici nu îmi aduc aminte când am trimis sau redactat ultima dată o scrisoare către cineva, fie ea și digitală, o să încerc să îți răspund la toate întrebările și să mă încadrez în limitele subiectului. Așadar, am început în anul 2021 cu o perioadă de interimat de 8 luni și după aceea am participat la concursul organizat pentru managementul Teatrului Municipal Bacovia, în urma căruia am ajuns manager în funcție pentru o perioadă de 4 ani, dar evident cu o evaluare anuală, în care îmi prezint programul minimal anual și dacă am reușit să îl îndeplinesc sau nu. În ultimii 3 ani, am refuzat să mă implic în proiecte și din poziția de actor, am fost destul de reticent în a juca și în spectacolele din care făceam deja parte, m-am concentrat pe tot ce înseamnă activitatea de management și am încercat să mă concentrez exclusiv pe bunul mers al teatrului.

Recent însă, am participat la castingul pentru spectacolul Despre șoareci și oameni de John Steinbeck în regia lui Mădălin Hîncu, drept urmare joc în cel mai recent spectacol al Teatrului Municipal Bacovia, pe care te invit să îl vezi. Am luat această decizie după lungi discuții cu mine însumi, deoarece cred că este important ca un manager să revină din când în când și la scenă și să nu se îndepărteze foarte mult de activitatea artistică, indiferent dacă este regizor, actor, scenograf, dramaturg etc. Cred, totodată, că este foarte ușor ca un manager să abuzeze de funcție și să își construiască un repertoriu în favoarea sa, în loc ca opțiunile lui să fie bazate pe criterii sănătoase.

Când vine vorba de vârsta, într-adevăr am 29 de ani, deși nu cred că vârsta ar trebui să reprezinte un reper în conducerea unei teatru. Evident că, în funcție de etapele în care te afli în viață poți lua decizii mai bune sau mai proaste, dar ceea ce cred că este cu adevărat important este ca un manager să fie cât se poate de bine informat înainte de a lua orice fel de decizie și să acționeze tot timpul în favoarea instituției, chiar dacă uneori deciziile sunt în defavoarea carierei artistice personale. În ceea ce privește implicarea sau energia pe care alegi să o depui în această funcție, cred că ține de fiecare manager în parte. Iar vârsta din acest punct de vedere devine ușor irelevantă.

Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău / Foto arhiva teatrului

Și da, chiar sunt foarte multe de îndeplinit când te afli într-o funcție de conducere, important din punctul meu de vedere, este să îți definești viziunea și misiunea pe care ți le-ai asumat în proiectul de management și să faci tot posibilul să le duci la îndeplinire astfel încât ele să se transforme în lucruri concrete, palpabile, să nu rămână doar la nivel de teorie pe hârtie. Desigur, nu este tocmai ușor și nu tot timpul statul lucrează în favoarea ta, dar cu răbdare și consecvență cred că lucrurile se pot îmbunătăți.

Una nu o exclude pe alta… referitor la cantitatea de obiective asumate de către o instituție de spectacole, așa este, ele sunt multe și trebuie îndeplinite, dar de asta există o echipă pe care să o coordonezi și cu care să comunici în permanență. Un manager nu este singur la cârma unei instituții. Evident, el își asumă responsabilitatea pentru acțiunile sale, dar este asistat de o echipă de conducere.  Și da, de cele mai multe ori un teatru dintr-un oraș mai mic este nevoit să se adreseze tuturor spectatorilor din comunitate și să dezvolte programe și proiecte dedicate pentru fiecare categorie de beneficiari. Unitate în diversitate.

Cred că ne aflăm într-un punct al existenței noastre ca breaslă în care trebuie să ne repoziționăm și să redevenim, în primul rând, un reper cultural în comunitatea din care facem parte. Suntem asaltați de platforme de streaming, de influenceri, de filme, de platforme de socializare, toate având un marketing agresiv, bugete imense, produse atractive, seriale, sezoane, remake-uri, live-uri, bonificații pentru numărul de followeri, etc.  care te acaparează și îți devorează tot timpul, dar oare teatrul este concurent cu toate acestea? Consider că Teatrul Municipal „Bacovia”, înainte de toate obiectivele menționate de tine în scrisoare, ar trebui să fie un spațiu deschis comunicării, un spațiu în care oricine este binevenit și găsește un partener de dialog sau se regăsește pe el însuși.

Teatrul Municipal „Bacovia” din Bacau / Foto arhiva teatrului

Cum bine ai intuit și tu, uneori timpul nu îți permite să realizezi tot ceea ce îți propui. De cele mai multe ori managementul unei instituții de cultură devine, fără voia managerului, un management reactiv, un management care doar încearcă să țină lucrurile pe linia de plutire. Dar discuția devine mult mai alambicată și putem vorbi aici de ordonanțe date peste noapte, de limitări de buget la jumătatea stagiunii, de lipsa personalului de specialitate, de lipsa unei salarizări atractive, de lipsa unei strategii culturale și așa mai departe. Este un sistem în care toți trăim, pe care ni l-am asumat când am decis să activăm în domeniu și pe care toți încercăm în bula noastră să îl îmbunătățim.  Lucrurile se întâmplă, dar nu peste noapte, este nevoie de timp, de schimbarea unor mentalități, de o altă raportare asupra actului cultural, toate se pot îndeplini, dar cred că trebuie să fim perseverenți. Hai să încercăm să ne poziționăm proactiv față de tot ceea ce ni se întâmplă.

Nu văd o problemă, nu văd o competiție între producția de spectacole și micile sau marile evenimente organizate de teatru, toate sunt complementare. Produci spectacole, festivaluri, campanii de marketing, de comunicare — produci ceea ce crezi că este necesar pentru a disemina cât se poate de bine informația pe care tu vrei să o transmiți. Teatru.

Și dacă vorbim de teatru, cred că orice teatru are lipsuri și orice director cred că are nevoie ori de un buget mai mare, ori de oameni mai bine pregătiți, ori de dotări noi, ori de spații în care să se extindă. Let’s make the best of it. Sunt orașe care își permit să investească mai mult în instituțiile de cultură pe care le au, fiindcă au o putere financiară mai mare. Trebuie, totuși, să îți adaptezi cerințele și nevoile în funcție de mediu și să reușești să devii competitiv cu alte instituții asemănătoare prin alegerile pe care le faci. E important să știi în ce „ligă” joci și unde îți dorești să ajungi. Nu poți compara reușitele unui club de fotbal din divizia A cu reușitele unui club din divizia D… sper că am făcut o comparație validă, eu nefiind un microbist.

Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău / Foto arhiva teatrului

Nu pot spune că am venit cu anumite așteptări sau cu prejudecăți în ceea ce privește activitatea din Teatrul Municipal „Bacovia”, m-a ajutat foarte mult și experiența pe care am căpătat-o până în acel moment, lucrând în cadrul unei asociații culturale, dar și faptul că eram deja actor angajat în TMB din 2017 și îmi cunoșteam deja toți colegii, care au dat dovadă de bunăvoință, de la care am învățat foarte multe și cărora le mulțumesc. Evident, a fost un volum mare de informații pe care a trebuit să îl asimilez într-un timp relativ scurt, dar treptat lucrurile au început să se deruleze într-un mod firesc.

Îmi doresc să existe mai multă empatie și comunicare în breaslă, cred că este timpul să depășim mentalitatea retrogradă prin care încercăm tot timpul să ne auto-devorăm și să începem să avem mai mare grijă față de următoarele generații de creatori. Există spațiu suficient pentru toate tipurile de teatru.

Și îmi doresc ca noua lege a salarizării să fie una actualizată la piața muncii.

Și îmi doresc să crească bugetul pentru cultură la noi în țară.

Și îmi doresc să existe strategii culturale solide în toate județele și municipiile.

Și îmi doresc clădiri noi și moderne pentru toate teatrele.

Și îmi doresc să facem teatru în care credem în condiții decente, indiferent de unde ne aflăm.

Și îmi doresc să facem sold out la toate spectacolele de teatru.

…….

Și îmi doresc să avem putere pentru a îndeplini tot ce ne propunem. Împreună.

Gânduri bune,
Eduard

Citește și:
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Anna Maria Popa: „Managementul cultural e ca mersul pe sârmă” (scrisori)
Atitudini în teatru românesc. Managerii. Angela Zarojanu: „Teatrul este un instrument care te ferește de ignoranță” (scrisori)
Atitudini în teatru românesc. Managerii. Bogdan Costea: „În provincie se poate face teatru de calitate” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Florin Toma: „Teatrul românesc e într-un joc de Monopoly” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Irina Bodea-Radu: „Mizăm pe regenerarea urbană prin cultură” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Radu Macrinici: „Cred în puterea teatrului de a se reinventa” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Radu Nichifor: „Dacă artiștii sunt încurajați pot muta munții” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Ovidiu Caița: „Trupele locale au o valoare vitală în comunitățile lor” (scrisori)
Atitudini în teatrul românesc. Managerii. Gianina Cărbunariu: „Un proiect managerial se construiește cu efortul, inventivitatea și loialitatea resursei umane” (scrisori)