Atitudini în teatrul românesc. Ada Lupu Hausvater: „Negativismul și încruntarea seacă imaginația” (scrisori)

Festivaluri pe ruine sau cultura ca serviciu public? Ce e de făcut cu teatrele bucureștene
februarie 6, 2021
Ce sunt independenții și cu ce se mănâncă ei. Mic ghid pentru directorii instituțiilor publice de cultură
aprilie 21, 2021

Rubrica „Atitudini în teatrul românesc” curatoriată de regizoarea Leta Popescu publică scrisori ale practicienilor din teatrul românesc. Scrisorile merg din mână în mână, curatorul fiind doar un mediator. Rubrica promovează dialogul între artiști, iar atitudinile celor care răspund provocării reies printre rânduri. Astăzi publicăm schimbul de scrisori între actrița Ramona Dumitrean și regizoarea Ada Lupu Hausvater. În luna următoare, Ada Lupu Hausvater va provoca un alt practician să îi răspundă unei alte scrisori.

 

Dragă mea Ada…

Știi cât de greu mi-am găsit cuvintele ca să-ți trimit această scrisoare? Tocmai pentru că aș avea atâtea să-ți spun, atâtea să te întreb. Cum?… ca să nu fie prea mult! Cât? …ca să nu fie prea puțin!

Ordonarea cuvintelor înspre/despre relația noastră este atât de personală, atât de de nespus, că dacă ar fi mărturisită în plenitudinea hohotului ei de râs, ar deveni indecentă, mai ales în vremurile astea, să le zic așa… de nevremuit. Încerc să nu intru cu bocancii, să nu ne strivim.

Mi-e cu dor nebun tot ceea ce mă leagă de tine.

Dor să…

…te strâng în brațe

…să te aud râzând

…să-ți văd ochii de catifea… imenși,

luminoși

… să ne spunem “iubita mea”, ori de câte

ori facem câte-o glumă tâmpită

…să vii la cabina, să fii delicată și

răbdătoare și să-mi explici încă o dată

indicația regizorală (doar ca să nu-mi

spui în față tuturor că a fost prost

ce-am făcut pe scenă😁)

…să…Catherine Earnshaw, să Ella ,

să “Tzatza” 🤣de la Copenhaga…

Ce “mișto” mă locuieșți de peste 10 ani! Ce bucurie a bucuriei nealterate mă cuprinde chiar și numai să-ți aud vocea la telefon!

Știi că ești eroina mea (să nu râzi, sunt serioasă!) și că mi-e a dracului de dor de toate eroinele din spectacolele regizate de tine? Că mi-e atât de dor de scena lumii tale, de universu-ți optimist, cald, suav, adevărat? De viziunile tale extrem de curajoase (deci incomode pentru unii), tocmai pentru că amprenta ta regizorală este întotdeauna maiestuoasă întru frumusețe, pentru că binele învinge permanent, pentru că viață își exersează libertatea chiar și după moarte. Nu cunosc vreun alt regizor român, care să aducă necontenit omagiu vieții, iubirii, frumosului. Al vieții în toată plenitudinea ei!

La tine durerea nu se doare, se trăiește… răbdarea nu răbda, se manifestă… fericirea nu obligă, inundă. Și-atunci, cum să nu-mi fie dor?

Ai ridicat un teatru de la zero. Tu, managerul, regizorul, mama, femeia, omul. Cum reușești să le faci pe toate? Cum reușești să fii atât de fluidă, atât de surprinzătoare în opțiunile tale repertoriale, atât ca director cât și ca regizor? Cum reușești să ai atâtea perechi de coaie și în viață și-n teatru? Cum D-zeu reușești să păcălești timpul? Pe zi ce trece, ești tot mai frumoasă! Cum reușești să rămâi sănătoasă la cap în breaslă asta nătângă?

Te admir Ada, te respect și te iubesc! Îți sunt fidelă, îți sunt recunoscătoare. Îți mulțumesc pentru prietenie.

Îți mulțumesc pentru….Ofelia-mi pe care ai lăsat-o în viață!

Îți îmbrățișez coloana vertebrală,

Ramona

foto Ada Lupu Hausvater – Adi Pîclișan

Ramona scumpă, orice vreme, oricât de hâdă, devine traversabilă, parcă toată absurditatea, primitivismul și stagnarea din ce în ce mai insuportabile din realitatea asta zilnică devin minore și se topesc sub forța irezistibilă a exploziilor de râs dintr-o prietenie desăvârșită, fără limite, dincolo de orice „răscruce de vânturi” și de timpuri. Îți mulțumesc enorm pentru acest superb „am ajuns acasă” din toate întâlnirile noastre de pe această planetă, din toate lumile noastre – din lumea lui Camil, a lui Brontë, a bombei atomice, lumi care prin tine devin un experiment fizic al bombei de fericire demn de Nobel, un experiment fizic al șansei și al dreptului unice la viață – sau din lumea noastră personală splendidă.

Iubesc teatrul, este unul dintre cele mai puternice și inteligente sisteme de construcție, sistemul teatral, sistemul de regie. Depresia socială și politică nu au loc în acest construct superb, matematic, de algoritmi sacri. Pe scenă, orice gând se poate construi, trebuie imaginație și inteligență. Și mult umor. Și mai departe, cu aceeași credință, sistemele de gândire și de viață se dezvoltă, cresc unul din celălalt, deschid noi dimensiuni.

Mi-aș fi dorit să contaminez cu entuziasm, să molipsesc cu bucurie, să conving că negativismul și încruntarea doar seacă orice afectivitate, seacă imaginația, creativitatea, că acest zbor alături de public este minunat prin înțelegere și dăruire, nu prin atacul forțat al convenției. După cum, înfiorătoarea sărăcie de educație și anorexia profesională a decidenților – fie ei cei aduși cu forța politică a accesului la putere sau cei aterizați în poziții importante prin jocuri orientale, sărăcia acestora, gata să strivească profesionalismul , viața adică, pentru putere – mă fac, cu atât mai mult în această pandemie, să realizez cât sunt de norocoasă și de fericită și să nu renunț, să nu consimt la demagogie și servitute. Suntem artiști, suntem oameni liberi.

Draga mea dragă, ce-ar fi ca fiecare teatru din România să ofere cursuri gratuite oamenilor politici, să-i învețe asumarea, responsabilitatea, să-i învețe să privească în ochi și să și vadă ceva, să-i învețe să ne comunice ce văd și ce înțeleg înainte de a-și folosi puterea și de a o transforma din forță democratică în forță discreționară? Unii dintre aceștia au mare nevoie. Poate că atunci această prăpastie dintre visul democratic și realitate s-ar nivela și ar învinge, în fine, democrația! Mă întreb dacă nu cumva, în lipsa unor studii aprofundate și a unei educații profilactice, ar avea nevoie, odată votați, de un timp de antrenament înainte de a începe să taie cu foarfeca și să coasă pe dos! Repet, unii dintre ei. Cred că niște ateliere cinstite de arta actorului ar ajuta mult.

Asta așa, să ne păstrăm optimismul!!!

Îți mulțumesc pentru scrisoarea superbă la care aș fi vrut să răspund doar cu un desen, o uriașă inimă! Prietena mea minunată, îți mulțumesc pentru șansa de a te fi întâlnit, de a lucra împreună, de a rămâne împreună și alături cu inimile și coloana vertebrală…  în vremurile astea ,coloana vertebrală prezintă un interes pentru contorsionări în absența absorbției de botox!!!

Mi-e dor de tine pe scenă, de energia ta de neînvins, de talentul și de forța ta rar feminină de a păstra vulnerabilitatea și sensibilitatea personajului tău în cele mai grave și greu de construit situații scenice. Suntem doi sateliți fericiți care-și continuă rostul bun în Univers pentru umanitate! Doamne, cât de norocoase suntem!!!

Pisica este deși nu este, universul răspunde în oglindă, Copenhaga, știință, conștiință, inimă, moarte și viață! Învăț în fiecare zi, de la băiatul meu extraordinar, alături de care cresc și eu!

Viața este cea mai frumoasă carte, dar trebuie să învățăm să citim!

Te îmbrățișez cu aceeași coloană pe care se sprijină inima mea!

Ada

***

Schimbul de scrisori a început în luna septembrie 2019 și însumează gândurile a 11 practicieni:

Scrisoare Leta Popescu către Andrei Măjeri – Răspunsul lui Andrei Măjeri (septembrie 2019)
Scrisoare
 Andrei Măjeri către Alexandru Ion – Răspunsul lui Alexandru Ion (octombrie 2019)
Scrisoare 
Alexandru Ion către Liviu Romanescu – Răspunsul lui Liviu Romanescu (noiembrie 2019)
Scrisoare 
Liviu Romanescu către Radu Apostol – Răspunsul lui Radu Apostol (decembrie 2019)
Scrisoare 
Radu Apostol către Theodor Cristian Popescu – Răspunsul lui Th.C.Popescu   (ianuarie 2020)
Scrisoare 
Theodor Cristian Popescu către Mihaela Sîrbu – Răspunsul Mihaelei Sîrbu (martie 2020)
Scrisoare 
Mihaela Sîrbu către Vlad Massaci – Răspunsul lui Vlad Massaci (aprilie 2020)
Scrisoare
  Vlad Massaci către Iuliana Vîlsan – Răspunsul Iulianei Vîlsan (mai 2020)
Scrisoare 
Iuliana Vîlsan către Iris Spiridon – Răspunul lui Iris Spiridon (iunie 2020)
Scrisoare 
Iris Spiridon către Sorin Leoveanu – Răspunul lui Sorin Leoveanu (iulie 2020)

***
Anul 2 al schimbului de scrisori:
Schimb scrisori 
Leta Popescu  – Ionuț Caras (septembrie 2020)
Schimb scrisori 
Ionuț Caras – Irina Wintze (octombrie 2020)
Schimb scrisori Irina Wintze – Adriana Moca (noiembrie 2020)
Schimb scrisori Adriana Moca – Marius Manole (decembrie 2020)
Schimb scrisori Marius Manole – Ramona Dumitrean (ianuarie 2021)
Schimb scrisori Ramona Dumitrean – Ada Lupu Hausvater (martie 2021)

***
Anul 3 al schimbului de scrisori:
Schimb scrisori Adina Lazăr și Alexandra Felseghi (septembrie 2021)

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide