Expozițiile Tadeusz Kantor în Sezonul Cultural Polonia–România 2024–2025

În vara anului 2023, în pregătirea Sezonului cultural Polonia–România 2025–2024 am vizitat câteva muzee din Polonia iar la Cracovia am cunoscut-o pe Masha Potocka directoarea legendară a Muzeului de Artă Contemporană (MOCAK). Fără prea multe cuvinte a fost de acord să organizeze la Muzeul Național de Artă al României (MNAR), în anul următor, o expoziție dedicată lui Tadeusz Kantor ale cărui lucrări de artă plastică se află în număr mare la muzeul amintit.

Cu colaborarea Institutului „Adam Mickiewicz”, expoziția care a primit titlul „Tadeusz Kantor, artist oriunde și oricând” s-a deschis la parterul Galeriei Naționale a MNAR în perioada 20 octombrie 2024 – 9 martie 2025 aducând pentru prima dată în România o parte din creațiile din primele etape ale uneia dintre cei mai importanți creatori ai modernității.

La noi însă, operele sale au fost în cea mai mare parte necunoscute publicului larg deoarece în anii 70–80 când acestea se impuseseră în spațiul cultural polonez cât și în cel european, spectacolele sau expoziții sale nu au fost itinerate în România. Puțini știu că primele studii ale marelui om de teatru au fost cele de pictură și scenografie la Academia de arte frumoase din Cracovia, realizate în perioada 1933–1939. Deși chemarea către teatru s-a manifestat de timpuriu, din anul 1938 când a fondat Teatrul Efemer, Kantor nu a părăsit niciodată teritoriul artelor plastice. Dimpotrivă, a fost mereu în zona lor de avangardă sincron cu cele mai importante curente înnoitoare ale celei de a doua jumătăți a secolului XX.

Expoziția a prezentat lucrări ilustrative pentru mai multe etape din creația sa începând cu pictura informală de la finalul anilor 50, continuând cu asamblajele realizate în anii 60 care au stat sub semnul neo-dadaismului și artei pop, fiind autorul lucrărilor care includ umbrele ca elemente simbolice. Kantor explică prezența lor ca fiind legată de propria biografie, deoarece imediat după război a început să colecționeze umbrele vechi pe care apoi le-a introdus în lucrări intitulate „Ambalaje poetice”.

Pictura informală cu motivații similare teoriei teatrului morții, a avut ca fundal experiența tragică a războiului pe care l-a trăit ca parte a unei populații supuse nu doar rigorilor unui conflict, ci și exterminării. Aceasta a exclus orice recurs la figurație deoarece ea exprimă distrugerea provocată de cel mai odios război din istoria umanității prin tensiuni sau dezagregări formale ce par să ilustreze celebra afirmație a lui Theodor Adorno: „după Auschwitz să scrii poezie este o barbarie”.

Un privilegiu oferit chiar de Masha Potocka a fost includerea în expoziție a marelui asamblaj intitulat „Totul atârnă de un fir de păr” realizat în anul 1973 după principiile minimaliste în vogă atunci, „încălzit” însă de mici elemente – o pasăre, o roată, o umbrelă, un braț de vreascuri – ce par să facă parte din scenografia unui spectacol nedeclarat.

O importantă secțiune a expoziției a fost reprezentată de fotografii care documentau spectacolele sale celebre la care s-a adăugat un element iconic obiectual din spectacolul Clasa moartă, respectiv băiatul manechin așezat într-o bancă de clasă. Pe parcursul expoziției au fost proiectate principalele sale spectacole, cu subtitrări în limba română.

O altă expoziție, „Costum / Sculptură / Corp. Obiectele teatrale ale lui Kantor”, dedicată exclusiv spectacolelor lui Kantor s-a deschis la Muzeul Național de Artă Contemporană din București în perioada 11 septembrie – 26 octombrie 2025. Aceasta a reunit costumele și alte obiecte create pentru spectacole Rinocerii, Unde sunt zăpezile de altădată, Clasa moartă și Astăzi e ziua mea. Montajul propriu-zis al expoziției reprezintă în sine un demers teatral din care a rezultat o instalație semnificativă pentru originalitatea și versatilitatea demersului său creator. O serie de „patente” tehnice originale uimesc și astăzi pentru ingeniozitatea lor la aproape o jumătate de secol de la realizare, reușind să creeze efecte vizuale surprinzătoare, un limbaj autonom fiind inventat prin utilizarea exclusiv a hârtiei în realizarea costumelor pentru spectacolul Unde sunt zăpezile de altădată.

Aceste două expoziții au acoperit un mare gol care privește cunoașterea operei lui Tadeusz Kantor în România, dar aria de acoperire a Sezonului a fost mult mai amplă și cu rezultate extraordinare în toate domeniile culturale.

1. Text realizat în baza cuvântului meu introductiv la catalogul expoziției „Tadeusz Kantor, artist oriunde și oricând”.