New Genesis sau teatru în pași de dans

Instrucțiuni pentru asamblare corectă: Perfecțiunea nu există (nici la AI)
martie 23, 2024
Partea 2. Puterea sau cum să recunoști un joc de putere în 100 de pași simpli
aprilie 3, 2024

Începând cu numărul 61 din 2023, publicăm în Scena.ro cronici scrise de o nouă generație de teatrologi, studenți sau proaspăt absolvenți, în cadrul proiectului Teatrologie 2050. Proiectul este menit să consolideze încercarea permanentă de descoperire a noilor voci de teatrologi și, implicit, să susțină continuitatea revistei de artele spectacolului Scena.ro prin creșterea unei noi generații de specialiști în discursul critic despre teatru.

Spectacolul de teatru-dans New Genesis realizat de studenții din anul 3 de la linia maghiară[1], Facultatea de Teatru și Film Cluj-Napoca și pus în scenă sub coordonarea lui Gemza Péter în Săptămâna Bobocului, este un spectacol efervescent care, atât în timpul vizionării lui cât și după, îți va genera rând pe rând emoții diverse în spectrul de la angoasă la bună dispoziție. Acesta reușește prin mijloace de exprimare aparent banale ca mișcarea și dansul să-l treacă pe spectator dintr-o stare în alta și, totodată, să-i transmită un mesaj important: pentru a crea un nou început în viața ta personală, e nevoie de ajutorul unei comunități de oameni binevoitori – prieteni, familie sau chiar parteneri, care să te ridice de jos în momentele grele.

Ce se poate întâmpla mai exact într-un spectacol de teatru-dans pe scenă? Imaginea de ansamblu se desfășoară așa: totul debutează cu scena goală, nu avem elemente de scenografie, în planul din spate, un grup de fete îmbrăcate în bustiere negre și pantaloni largi se ține de mână cu un alt grup de băieți îmbrăcați în vestă și pantaloni crem. Aceștia creează imaginea unor maeștri de arte marțiale sau maeștri spirituali. Toți stau cu spatele la public și așteaptă ca zgomotul din sală să devină imperceptibil pentru a putea începe. În scurt timp, fiecare își ia rapid o poziție pe scenă, astfel că sala la început goală e umplută în întregime de corpuri. Fiecare corp respiră din ce în ce mai tare, iar respirațiile se transformă ușor într-un chin astmatic. Pe rând, actorii se pun pe jos și încep să geamă, să se contorsioneze, să strige de durere, într-un crescendo care te face să ai pielea de găină. Un gong puternic reverberează împreună cu strigătele actorilor prin sală atunci când ultimul trup cade pe scenă. Urechile încep să-ți piuie. Actorii încep ușor-ușor să se ridice reciproc de pe jos. Acesta e de-abia începutul unui spectacol, în care muzica, dansul și teatrul colaborează pentru a lansa în aer un semnal de avertisment la adresa umanității de azi sau, mai bine spus, a lipsei ei. Este momentul în care o nouă generație de oameni se naște din durere pentru a crea noi legături interumane, pentru a șterge greșelile strămoșilor, pentru a se susține cu adevărat în acest nou început.[2]

După acest prim avânt în forță, actorii se împrăștie pe scenă în diferite puncte, iar noi, spectatorii, luăm parte la mai multe acțiuni bazate pe dinamici de cuplu. Pe fundalul performance-ului încep să reverbereze sunete de tobe care ne trimit la ritual și la lumea preistorică. Astfel, observăm cum actorii se despart în grupuri de bărbați și femei, iar publicul devine părtaș la o serie de rituri de împerechere, care se materializează prin tango-uri și valsuri. Băieții se dezbracă la bustul gol, iar fetele își lasă părul liber. Fiecare partener obosit e cărat de celălalt în brațe în planul din spate și e înlocuit de următorul. Avem de a face și cu o confruntare de beatbox și break dance a băieților, în care fiecare își etalează talentul, rezistența corporală și agilitatea. Spiritele se încing din ce în ce mai tare spre final, iar fetele demonstrează că băieții nu sunt singurele ființe vivace din universul scenic: ele dansează ostentativ și, în același timp, grațios, înaintea partenerilor lor, cu care încep să stabilească cupluri.

New Genesis. Credit foto: Mihai Saramet

New Genesis. Credit foto: Mihai Saramet

Spectacolul poate fi încadrat cu ușurință la categoria de teatru dans. Pe tot timpul lui, actorii dansează și se exprimă pe scenă prin mișcări sincronice sau sunete. Teatrul dans înglobează elemente de performativitate care se opun unei teatralități clasice, iar acest spectacol se folosește de tot felul de aspecte muzicale ca onomatopeele produse de actori, cântece de trib, sau diverse tipuri de dans ca valsul romanțios sau break dance-ul brutal, pentru a trimite direct la evenimentele din viața de zi cu zi, cum ar fi certurile și împăcările de cuplu sau dintre prieteni. Așadar, dramaturgia e construită pe baza acestui mix de muzică, strigăte și dans, și nu pe un text propriu-zis. De fapt, nu avem nici măcar o narațiune complexă, un fir dramatic linear, a cărui lipsă, uneori, pentru anumite spectacole ar putea reprezenta un minus. Din fericire, aici nu este cazul, pentru că toate acțiunile dramatice și mișcările creează prin episoade un univers veridic, cu care te poți identifica într-o oarecare măsură.

În acest spectacol este vorba despre comuniunea dintre oameni și necesitatea ei în viața noastră cotidiană. Două grupuri de studenți, unul de fete și altul de băieți, dansează timp de o oră și arată prin diferite convenții (ca dansul tribal, ținutul de mână, formarea unui lanț uman, aruncarea partenerului de scenă în aer și prinderea lui) cum putem să ne ridicăm după un eșec personal, după o despărțire de persoana iubită sau după ce suntem răniți de oamenii în care ne punem încrederea, ironic, bazându-se pe comunitate. După show am rămas cu sentimentul că pentru a o lua din nou de la capăt e nevoie să-l ai pe celălalt alături, și pentru a putea trece peste o situație e nevoie să ne iertăm unii pe alții atunci când greșim. Noua geneză sau, aș putea numi-o, noua schimbare, pe care aceste două grupuri o susțin, e posibilă numai prin colaborarea dintre oameni, prin prietenie și întrajutorare. Altfel spus, cred că e vorba de compasiunea pe care ar trebui să o avem față de aproapele nostru atunci când acesta se află într-o situație critică, din care nu poate ieși de unul singur.

Ce m-a marcat, cumva, la spectacol a fost o altă temă adiacentă pe care a reușit să o redea, și anume: singurătatea. Am în ochi tristețea actorilor care rămân singuri pe scenă, în spate, trântiți pe jos, câteva momente cât ceilalți dansează, până să fie din nou puși în mișcare de colegii lor. Performance-ul vorbește despre această problemă universală a omului contemporan despre care uneori ne e rușine să discutăm din motive diverse. Dar nu vorbește doar despre singurătate, ci și despre mecanismele prin care putem să-i facem față, atunci când acest sentiment devine copleșitor. Poate niciodată nu-i prea târziu să strigăm după ajutor, la fel cum și actorii o făceau când rămâneau prea mult timp singuri, aruncați ca niște păpuși de cârpă pe scenă.

Se vede faptul că acești studenți din an terminal au lucrat cu seriozitate la această producție, care la sfârșit i-a lăsat atât pe ei, cât și pe spectatori cu răsuflarea tăiată. E nevoie de o bună îndrumare atât din partea profesorilor, cât și din partea ta, individuală, ca student, pentru a atinge prin exercițiu serios, o condiție fizică bună, care să te susțină timp de o oră întreagă în desfășurarea unei astfel de reprezentații. Am apreciat dăruirea lor și elanul pe care l-au dovedit pe scenă pe tot parcursul dansului. Simt mult potențial din partea acestui colectiv în viitoare reprezentații, și nu neapărat de teatru-dans.

Per total, spectacolul a însemnat pentru mine un carusel de trăiri, de acțiuni și rezolvări la unele dintre problemele legate de umanitate cu care majoritatea din noi, astăzi, ne confruntăm. New Genesis mi se pare că e de fapt o metaforă pentru o nouă lume, în care în mod ideal ne dorim să ne transformăm, spre care aspirăm: una solidară, empatică, care trece cu vederea greșelile oamenilor, care nu vrea să mai rănească, ci să ajute și să-l ridice pe cel căzut la pământ.

***

Despre Ștefan Mihai:

Mă numesc Ștefan Mihai. Sunt student în anul II, secția Teatrologie, Facultatea de Teatru și film din Cluj-Napoca și proaspăt absolvent de Litere, secțiile Engleză-Germană. Sunt interesat în special de zona de dramaturgie și scriere creativă.
***

[1] Distribuție spectacol: Balázs Bernadett- Mária, Tódor Erika, Máthé Barbara, György Laura, Kalló Júlia, Biró László Gergő, Filep Gergő Zsombor, Flór Máté-Gellért, Ábrahám Gellért, Fazakas Hunor, Uivarosi Daniel, Antal Örs Deli, Sztojka Sebestyén, Pazsiczki Máté, Tulogdi Botond

[2]ASFTF / Asociația Studenților Facultății de Teatru și Film. Eveniment spectacol New Genesis – Săptămâna  bobocului. Facebook, 8 oct. 2023, https://www.facebook.com/events/1027911245329737. Accesat la 21 oct. 2023.

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide