Peste numai câteva zile se organizează în România un referendum care desparte în două tabere adverse opinia publică și distrage atenția de la problemele reale cu care societatea se confruntă. Cu această ocazie iese la suprafață un discurs al urii față de cei ”altfel”, discurs greu de contracarat, chiar și de către cei mai liberali dintre artiști. Putem totuși să discutăm despre reprezentarea pe scenă a marginalilor și a minorităților enice, rasiale sau de gen și e cu atât mai necesar acum să o facem.
Jurnal de România.Timișoara este un proiect-montaj compus din fragmente de film, fotografie și teatru, ce își propune să fie, prin caracterul confesional necenzurat și nemijlocit, o oglindă sinceră a relațiilor interumane, influențate decisiv de mediul urban – Timișoara, dar și un îndemn la implicare socială și comunitară.
Desfășurate în aceeași perioadă în acest an, festivalurile Les Films de Cannes à Bucarest (19-28 octombrie) și Festivalul Național de Teatru (19-29 octombrie) îi vor aduce un omagiu lui Lucian Pintilie – realizatorul român care a marcat cu personalitatea și viziunea sa atât teatrul cât și filmul românesc în ultimii 50 de ani. „Cred pur şi simplu că aşa m-am născut, cu o viziune catastrofică şi o enormă sete de dragoste”, declara Lucian Pintilie într-un interviu din 2003 pentru România Liberă.
Discriminarea de gen a dominat arta, cultura și viața ultimelor milenii “MEDEA’s BOYS” ilustrează o “demontare” regizorală a legendei Argonauților și Lânii de Aur. Spectacolul aduce în discuție vulnerabilitățile bărbaților, machismul, patriarhatul și misoginismul, toate acestea prin ironie și umor.
Într-o atmosferă efervescentă, de talk-show televizat, participăm la dialogul fictiv al celor mai notorii trei nume din istoria comunismului românesc: Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker și Nicolae Ceaușescu. Ocazie unică în studioul emisiunii de analiză politică „Cultul personalității“ să cunoaștem punctele de vedere ale celor trei lideri români controversați, despre o perioadă istorică esențială, însă aproape uitată: comunismul post-belic al anilor ‘50.
De zece ani, Bucureștiul cunoaște acest frison intim, subtil, extrem de personal. A început sub denumirea de lorgean, în 2008, în garsoniera de lângă Cișmigiu a inițiatorului, Jean-Lorin Sterian. În 2014 s-a transformat în Homefest. Din 2016 se prezintă peste graniță cu numele de lorgennale.
Doi creatori care au trăit una sau chiar două (în cazul dlui Rebengiuc) "rupturi" de sistem, schimbări declarate a fi structurale, dar care se dovedesc incomplete și neasumate. Despre teatru și societate înainte de 1989 și în cei aproape 30 de ani post-revoluție, despre fantomele trecutului și despre ce ne așteaptă în continuare într-o lume tot mai tulbure. O discuție necesară despre pericolul încă viu al totalitarismelor - în Podcastul Scena.ro # 2
Anul acesta România împlinește oficial 100 de ani, la fel ca alte țări din jurul ei, care au supraviețuit epocii marilor imperii. Cu această ocazie vă întrebăm pe voi, spectatorii noștri, cum vă raportați voi la istorie? Vă mai amintiți de toate luptele și regii ale căror nume erați obligați să le învățați pe dinafară pentru lecția de istorie? Știți pe cine reprezintă statuia pe lângă care treceți în fiecare dimineață în drum spre birou? Da, e o statuie acolo, în caz că nu ați observat. Sunt statui peste tot.
Teatrul Național „Marin Sorescu” anunță deschiderea stagiunii 2018-2019 a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova, cu premiera spectacolului AIAS. ESEU DSEPRE DEMENȚĂ, scenariu dramatic de Anca Măniuțiu și Mihai Măniuțiu, după „Aias” de Sofocle, traducerea George Fotino, pe 21 sept. 2018, ora 19,oo, la Sala „Amza Pelea” a Teatrului Național „Marin Sorescu” din Craiova.