Interviu

Mercedes Echerer este actriță de teatru și film, dansatoare, moderatoare de emisiuni radio și Tv, dar și euro-politician. Cel mai recent spectacol al său -  „Ruleta Românească” / „Der Rumänisches Roulette – Ein ganzes Leben in einer Nacht” a fost invitat cu o reprezentație unică în cea de-a 26-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, și prezentat cu sprijinul Forumului Austriac.

"Mediu favorabil înseamnă să te simți încurajat să scrii în continuare. Ce mă deranjează și ce contribuie la mediul nefavorabil e imaginea destul de proastă a dramaturgiei românești care e promovată de unii critici de teatru. Își încep cronicile scriind că erau sceptici cu privire la spectacol, având în vedere că e după un text românesc. Sau vorbesc tot timpul de „criza dramaturgiei”. Mă întreb câți critici de teatru citesc și textele, nu doar văd spectacolul. "

Au la fel de multe subiecte ca el, ba poate chiar mai multe, fiindcă în era postglobală lumea întreagă le e deschisă. Și cu toate că timpul se grăbește azi mai mult decât pe vremea lui, condiția dramaturgilor în România nu e cu mult mai bună decât atunci.

"Nu există și n-a existat niciodată creație fără riscuri și costuri, iar dacă nu ieși din confort, te pierzi în mediocritate. Ceea ce s-a întâmplat cu mulți actori și regizori care au acceptat confortul oferit de contextul politic de dinainte de '89."

Mihai Măniuțiu în dialog cu Oana Cristea-Grigorescu: Despre felul în care tema Viziunilor e reflectată de spectacolele IIC am vorbit cu regizorul Mihai Măniuțiu, directorul Teatrului Național Cluj. Discuția noastră s-a consumat între scăpărarea brichetei și ultimul fum tras din țigară, în pauza dintre două runde de dezbateri teoretice. Un dialog suplu, fără intelectualisme scorțoase, viu, la fel ca atmosfera Întâlnirilor și a sejurului teatral la Cluj.

Pe 30 septembrie s-a încheiat cea de a 30-a ediție a Festivalului de Teatru de la Piatra-Neamț, cu tema ”Arhivele insecurității”, prima pe care o organizează ca directoare confirmată regizoarea Gianina Cărbunariu, în anul în care teatrul împlinește 60 de ani. Republicăm cu această ocazie un interviu apărut în numărul 39 în print al revistei. Găsiți acest număr al revistei întreg în secțiunea Arhiva Scena.ro.

Laurence Meiffret, istoric de artă, medievistă: "ne putem proiecta pe noi înșine în viitor numai prin asimilarea trecutului, a propriei persoane și a generațiilor anterioare. Prezentul nu este decât tensiunea dintre trecut și viitor: ignorarea unuia dintre acești factori înseamnă să înaintăm șchiopătând."

Catinca Drăgănescu a realizat în ultimii doi ani două spectacole dedicate publicului tânăr: iHamlet și Minunata lume nouă. Sâmburele dur al problemei stă în nevoia de a produce dramaturgie adresată tinerilor în limbajul și cu  mijloacele de comunicare ale tinerilor.

Tinereţea în artă este o stare spirituală mai mult decât biologică. Am cunoscut tineri foarte conservatori la 28 de ani şi bătrâni regizori de avangardă, precum Vlad Mugur, care a creat cele mai tinere spectacole spre sfârşitul carierei sale.