Interviu

Thomas Perle este dramaturg cu rădăcini românești, crescut și educat în limba germană. Piesele lui sunt inspirate de bagajul cultural complex pe care îl poartă cu el. Cea mai nouă creație, co-semnată împreună cu regizorul Clemens Bechtel, a avut premiera de curând la Timișoara și București, fiind o coproducție a Teatrului German de Stat și a Teatrului Evreiesc, Sidy Thal, povestea unui atentat antisemit care a avut loc în orașul desemnat în 2023 Capitală Culturală Europeană.

Cred că universul feminin câștigă în acest moment epocal, ceea ce îi face pe bărbați să muște țărâna. Împotriva modelelor prefabricate, macho șoviniste, femeile artist și-au suflecat mânecile, și-au pus, metaforic vorbind, cravate bărbătești la gât și și-au făcut loc prin jungla de clișee, distrugându-le cu încredere și profesionalism.

„Faci lumea să semene cu tine” poate fi oricând un imbold transmis creatorilor și artiștilor din orice domeniu și orice profesie. Vorbește celor care, indiferent de meseria aleasă, optează în mod constant să facă o diferență și să transforme lumea prin acțiuni asumate și autentice. 

Scena noastră este aici pentru a-i reprezenta pe cei ale căror voci nu sunt auzite. Despre asta este vorba în teatru; oferă un spațiu securizant chiar și pentru cele mai dificile discuții și subiecte. Uneori, scena este cel mai potrivit spațiu să strigi ceva, să plângi după cineva, să taci sau să dai glas altora.

Înființarea unui teatru de gest, pantomimă și expresie corporală le-a părut multora în 1990 o utopie; sau cel puțin așa afirmau cei mai mulți în primele luni ale lui ‘90 când încercam să înființăm Masca: „Acum scoateți teatrul în stradă?! Acum e vremea oamenilor să iasă în stradă, să depună mărturie despre ce a fost și să își ceară drepturile!”. Cât despre cultură, mulți considerau că era doar timpul reparațiilor morale și că pentru lucruri noi va fi timp... cândva.

Constrângerea pentru noi a devenit un motor de creativitate pentru a ajunge la esență. În timp, spațiile conceptuale, minimaliste până la radicalitate, nu au apărut numai din cauza constrângerilor financiare, au venit și ca necesitate dramaturgică (exemplu Pescărușul la TNB).

Galina Borissova este o dansatoare și coregrafă bulgară a cărei muncă are un puternic aspect teatral. S-a remarcat pentru prima dată în mod semnificativ la American Dance Festival’96, unde a participat în cadrul International Choreographers Residency Program. Anul acesta ea a petrecut două săptămâni la CNDB, unde a susținut un atelier numit „Imagini de dans” in cadrul programului de formare în dans și performance Academia de Dans și Performance.

Sintagma “actor total” înseamnă, pentru mine, actorul cu mijloace de expresie bogate, disponibil și capabil să treacă cu ușurință de la musical la realism psihologic sau teatru social, în fine, capabil să răspundă tuturor provocărilor spectacolului de azi. A fi “actor total” înseamnă cultură teatrală, cultură în general, exercițiu permanent, curiozitate, racordarea la ceea ce se întâmplă în lume în plan artistic...