Cea de-a II-a ediție a Festivalului SALT, organizat de Primăria Municipiului București prin Teatrul de Animație Țăndărică, propune pentru data de 28 martie 2020, la Sala Mare a Teatrului Țăndărică, o zi întreagă dedicată conceptului de #FreeStyle Puppetry – animație liberă, momente scurte de improvizație cu marionete / păpuși / obiecte, pe teme la alegere.
Colectiv, 2015. Ce s-a întâmplat cu noi toți atunci? Ce s-a schimbat în noi încât să ne facă mai conștienți, mai atenți, mai reactivi? Cum ne-a atins focul acela chiar și pe cei care nu erau în clubul Colectiv și ce urme a lăsat în noi pe termen lung? Poate o tragedie să schimbe o națiune? Am încercat să răspundem într-o discuție cu regizorul Alexander Nanau, autorul filmului documentar „colectiv” și cu jurnalistul de investigație Răzvan Luțac
Spectacolul investighează dinamicile intimității, adicției și faimei pe care le trăiesc fetele și femeile pe social media și se construiește ca răspuns la întrebări care se referă la identitatea noastră reală, în raport cu cea pe care o proiectăm controlat în online.
Revenim către voi cu ultimile vești referitoare la situația CNDB pentru 2020. După ce a primit asigurări de la Ministerul Culturii că se vor găsi soluții pentru situația financiară dramatică a instituției, Centrului Național al Dansului București i-a fost alocată o suplimentare de 200.000 lei cu promisiunea că la rectificarea din iulie, situația va fi remediată.
Sâmbătă, 22 februarie, ora 19.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu va avea loc lansarea primului număr în print din acest an al revistei de artele spectacolului Scena.ro, care include Dosarul special Scena performativă austriacă, realizat cu susținerea Forumului Cultural Austriac.
Institutul Francez din România este operatorul Ambasadei Franței pentru cooperare bilaterală și pentru promovarea francofoniei. Misiunea Institutului este de a fi un vector al culturii și al artei, iar în acest an dorește să deschidă porțile atriumului clădirii emblematice de pe Dacia 77 pentru a găzdui creații artistice emergente, inovative și interactive.
În teatrul românesc există în acest moment două culturi paralele, una oficială, subvenționată, dar inertă din punct de vedere al subiectelor sociale și politice, practicând escapismul teatral și căutând în primul rând succesul comercial și cealaltă independentă, subfinanțată, nereglementată, care însă își asumă riscuri tematice și încearcă să reprezinte întreaga societate, în complexitatea ei.