de Cristina Modreanu
Când construiești un spectacol mergi prin întuneric, ne amintește Leta Popescu în introducerea la spectacolul ei-colaj (In)vizibil[1], de unde și zicala despre regizor care ar fi ”un ghid în întuneric”, atribuită lui Peter Brook. La începutul spectacolului în care i-a ”ghidat” pe actorii Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, regizoarea își face autocritica prin vocea unei actrițe care începe să vorbească în întuneric, devenind vizibilă treptat.