Zgomot de pagini: Ciulei și spectrul tatălui

Într-un maraton ce a inclus 58 de titluri la FNT 2024, facilitând întâlnirea cu cartea de și despre teatru, cu autori și comentatori ai fenomenului teatral, cititorul pasionat de lectură și-a găsit, cu siguranță, pagini de interes. Printre titlurile lansate, într-o întâlnire deopotrivă informativă și emoționantă, se numără și Ciulei și spectrul tatălui, semnat de Anca Hațiegan. Dacă în 2001, Marta Petreu pornea pe urmele lui Ionescu în țara tatălui, în 2024 Anca Hațiegan a plasat sub pecetea figurii paterne viața și opera lui Liviu Ciulei. Structurată în două părți Viața-Opera, Opera-Viața, cartea trasează cu linii sigure și temeinic susținute, o psihobiografie a lui Ciulei. Impresionează rigurozitatea cercetării, documentarea solidă, acribia autoarei.

Odată stabilită „cheia de lectură”, Anca Hațiegan urmărește, uneori dând impresia unui detectiv particular, episoade biografice și artistice în mărturii din epocă, sondează declarații, citește cu nesaț bibliografii și biografii, cărți-interviu, articole de gazetă, vede emisiuni și înregistrări. Acestora le adaugă dialoguri pe care le-a inițiat din dorința de a verifica și de a integra cât mai mult din intuițiile sale și din informațiile la care a avut acces. Premisa de la care pleacă poate părea restrânsă, dar îi dă ocazia autoarei să radiografieze epoci, să aducă în pagină persoane controversate convertite în personaje și vremuri (din interbelic până după comunism) cu talent scriitoricesc. De la un roman „de familie” și un scandal urmat de un proces (al tatălui, inginerul Ciulley) ce a ținut paginile ziarelor naționale începând cu 1935, cu o poveste cu multiple fațete, autoarea realizează admirabile portrete ale celor implicați, prin vignete, mici schițe ale unor personaje „secundare” în istorisire, redând astfel și un excelent tablou al epocii (moravuri, cutume sociale și teatrale, economice, politice). Apoi, reface parcursul profesional al „artistului complet” Liviu Ciulei – incitant prezentat, oglindit în surse variate. Nu lipsesc nici cadre ale colaboratorilor, modalități de construcție ale spectacolelor și ale filmelor, reflectările lor în exegeză. Abordarea este cronologică, reperele sunt atent alese, detaliile sunt iscusit alăturate într-un demers interpretativ ce ține nu numai de istoria teatrului și nici numai de (psiho)biografie. Paginile se citesc cu plăcere, cu o curiozitate de a descoperi firele când ascunse, când la vedere din expozeul ce însoțește imaginea nu doar „solară și olimpiană” a lui Liviu Ciulei și a operei sale.