Self tape-ul ca modalitate a actorului de a se face cunoscut

Deja am trecut în luna noiembrie, suntem la finalul unui 2020 în care interacțiunile dintre oameni față în față au devenit din ce în ce mai controlate și, de fapt, din ce în ce mai rare. Procesul de casting are și el de suferit, foarte grav pe partea de scouting, adică de căutare continuă de noi talente. Un director de casting bun este cel care continuă să observe și să descopere noi actori, chiar dacă nu îi cunoaște ”pe viu”, ci prin munca lor. O parte importantă a acestei căutări era mersul de spectacolele de teatru. Cum această parte nu mai există momentan, este nevoie de adaptare la noua realitate. Un instrument important în procesul de casting și de căutare a devenit și în România proba pe care actorii o înregistrează singuri, self tape-ul.

După cum scriam și în numărul 49 al revistei Scena.ro, la invitația Platformei Internationale de Teatru #7 (Bucharest International Theater Platform) , creată și curatoriată de Cristina Modreanu , am organizat pe Zoom, între 30 septembrie și 2 octombrie, prima ediție a atelierului Self Tape Workshop. Am avut-o ca parteneră de lucru pe Bettina Lohmeyer – actriță și acting coach care locuiește la Berlin.

Plecând de la respectul față de munca actorului și procesul de construcție al personajului, am creat împreună un atelier practic în care am lucrat, în limba engleză, împreună cu 10 actori din București, Arad, Cluj, Iași, online și offline, aceste selftape-uri, demontând un pic procesul individual de a face aceste probe și arâtându-le ce se vede, ce rămâne filmat. Munca din timpul atelierului, cu toate că au fost trei zile pline de vizionări, feedback constant, filmat noile versiuni de probe, ne-a inspirat și pe noi, dar și pe actorii care au participat. O mică parte dintre impresiile participanților, câteva din rândurile lor, este aici:

„… a fost o experiență benefică pe care aș repeta-o oricând. În urma workshopului mă simt mai motivată și mai cu chef de joacă. Deși eu am avut parte doar de varianta online a workshopului nu am simțit asta ca fiind un dezavantaj, poate și datorită faptului ca în ultimele luni interacțiunea pe Zoom a devenit o normalitate pentru mine. “ Cristina V.

„Mă bucur foarte mult că am participat la workshop și mulțumesc pentru această ocazie. Mi s-a părut foarte interesant să îi văd pe colegii mei și opțiunile lor de joc, cred că ajută formatul ăsta de lucru în echipă ca să vezi abordări diferite ale textelor și ca să îți dai seama cam cu ce are de-a face un regizor în momentul castingului. Mi-a plăcut enorm și că am lucrat unu la unu și faptul că atunci când am tras dublele am avut feedback din două perspective- a unui coach și a unui director de casting. Mi se pare important să fii conștient de ajustările pe care le faci treptat ca să ajungi la un rezultat mai bun. Atât tu cât și Bettina ați creat un spațiu safe de lucru în care m-am simțit în largul meu, fără să simt nici un fel de presiune. Bettina mi se pare un model de optimism și curiozitate în meseria asta și îți mulțumesc mult că am cunoscut-o, sper ca ediția off-line a workshop-ului să se concretizeze la un moment dat. “ Nicoleta M.

„Sunt încântată că acum am o parte dintre unelte. Apropo, am avut un spectacol ieri, un spectacol destul de greu unde sunt chestii deep de jucat și de multe ori nu ajungeam acolo unde trebuia și încercam mai mult să dau impresia (spectatorilor) că simt una sau alta. Ieri și alaltăieri, la repetiții și la spectacol, aproape instinctiv am aplicat o parte din pașii lucrați cu Bettina și au fost ca niște butoane pe care le-am apăsat și au declanșat instant emoție reală, emoție pe care a încasat-o direct și partenera de scenă și sunt sigură sigură că și spectatorii. De asemenea, m-am concentrat mai mult pe partenera de scenă, pe ochii ei, pe reacțiile ei și știu că asta e o consecință a workshopului. “ Alexandra S.

Cum actoria este o meserie care se învață și se practică aproape în continuu, aceste tipuri de ateliere foarte aproape de munca de creație al unui personaj ar trebui să fie repetitive, periodice. Chiar dacă actorii participanți sunt absolvenți de licență sau masterat ale unei universități de profil, este o nevoie continuă în actorie de a se “antrena”, de a descoperi lucruri noi, ca în orice altă meserie vocațională.

Închei acest articol prin a reveni la situația actuală: procesul directorului de casting de a vedea actori se poate continua și prin aceste probe individuale, prin care actorul lasă să se întrevadă posibilitatea unui personaj, chiar dacă resursele de spațiu, recuzită, lumină, costum sunt minime. Aș încuraja orice actor care primește de făcut aceste self tape-uri să se țină de termenul limită de trimitere a lor și să le facă, căci directorul de casting și regizorul se uită la aceste probe cu mare atenție și, chiar dacă actorul nu e reținut pentru acel rol specific, actorul are așa ocazia să se prezinte și să arate ce poate face. Așadar, self tape-ul produce cunoașterea sa într-o industrie în care vrea să lucreze.