Independenții și pandemia: Am decis să fac curățenie în gând

Ce faci acum? Ți-ai continuat activitatea? Ai găsit soluții? Te-ai izolat? Am adresat aceste întrebări mai multor artiști care activează în sectorul cel mai lovit în această perioadă cel independent.

Andi Gherghe: ”Tot cetățeni second-hand suntem”

În ultimii ani mi-am concentrat activitatea pe 3g HUB, compania pe care am înființat-o acum aproape 5 ani, la Târgu Mureș. Acum suntem 13 oameni la 3g. Am închis activitatea în 7 martie, anulând toate evenimentele lunii martie și aprilie. Ne-am organizat pe o platformă de telemuncă, am făcut subtitrări în limbile română, maghiară, engleză pentru spectacolele înregistrate. Nu suntem OK cu teatrul online preînregistrat, dar deocamdată alte soluții nu avem. Deși ne-am plătit taxele și impozitele tot cetățeni second-hand suntem. Acum muncim de zor să adaptăm și să depunem în timp util proiectele la AFCN, în același timp rugându-ne de Primăria Municipiului Târgu Mureș să ne achita factura restantă pentru proiectele de anul trecut. Adică rutina anuală de primăvară.

Dana Voicu:  ”Am avut  senzația că a fost ultima dată când m-am urcat pe scenă”

Pe 7 martie am avut premiera cu “Domnul și doamna Oval” de Theo Herghelegiu în cadrul stagiunii teatrului independent organizată de TDR. Un spectacol repetat, in mare parte, în sufrageria fiicei mele, Ștefania Maftei, regizoarea spectacolului. Urma să vedem ce facem cu spectacolul, unde îl jucăm în continuare. Șiii…, duminică, pe 8 martie, după un prim spectacol foarte bun, am avut foarte clar senzația că a fost ultima dată când m-am urcat pe scenă. Pur și simplu. Nu știam încă ce se va întâmpla, că va fi stare de urgență, că vor fi anulate toate spectacolele pe care le aveam programate în martie. Șiii…, contrar așteptărilor sunt foarte împăcată cu ideea de a nu mai juca teatru niciodată. Știu că sună ciudat, venind din partea mea, dar ăsta e adevărul. Am obosit. Nu mai am putere să fac teatru în sufragerii, nu-mi lipsește. Am fost de acord ca unele dintre spectacolele mele, alea filmate bine, să fie difuzate online contra cost de teatre particulare care trebuie să supraviețuiască cumva zilele astea. În rest, sunt liniștită în propria casă, alături de o parte din familie. Diminețile mi le ocup cu studenții pe care îi am (actorie păpuși-marionete ), îi provoc cu tot felul de teme pe care să mi le trimită pe video. Caut să le fie bine și să învețe ceva. Încerc. De la slujba de lector universitar am și un salariu, sunt recunoscătoare Sandei Manu care mi-a dat această meserie! Și mai am îngrijorări și tristeți (mari) legate de fiicele mele care nu-și găsesc liniștea și sensul, care sunt nefericite și pe care eu nu le pot ajuta. Să ne vedem sănătoși!

Charlie Fălămaș: ”Live performance în baie”

Sunt artist independent în Sibiu și la fel ca și restul populației trăiesc în casă de mai bine de o săptămână din cauza noului virus care circulă prin lume. Normal că acest lucru nu este tocmai plăcut având în vedere că aveam programate concerte cu trupa (Suburbia 11) până în septembrie, în același timp aveam spectacole cu BIS Teatru și aveam și un proiect în desfășurare la Teatrul Gong din Sibiu. Dar m-am adaptat. M-am închis în casă, mi-am montat toate sculele necesare ca să pot înregistra, să pot cânta, să pot studia și mi-am continuat activitatea online. Momentan, înregistrez cu trupa piese de la distanță și alături de cei de la BIS Teatru organizăm un event online ”Poezia de la 9 seara” unde seară de seară fiecare actor din echipă publică o poezie pe pagina noastră de facebook. În același timp m-am înscris pe o platformă pentru artiști (UNVEILED.RO) unde vreau să încep un proiect de muzică și live performance în baie. BATHROOM SESSIONS. Mi-am făcut chiar și un cont de Paypal unde lumea poate să doneze bani ca să mă susțină. Totuși, scopul meu în aceste zile/săptămâni care vor urma nu este neapărat să fac bani, ci să găsesc metode noi și ingenioase prin care să îmi continui activitățile. Este un fel de test, tranziție spre mediul online unde probabil ne vom desfășura cu toții activitățile tot mai mult în anii ce vor urma. Corona va trece, dar online-ul va rămâne! Și atunci va trebui sa ne adaptăm la noile cerințe. Cam asta e.

Radu Apostol:  ”Mai mergem la Replika să udăm florile”

Centrul Replika a suspendat toate activitățile cu publicul începând de luni, 9 martie. În luna martie am anulat 12 spectacole la sediu, 4 deplasări în țară și în afară, 4 seri de filme, repetițiile aflate în derulare și intervenția culturală ”Lectura ocupă școala”.

Suntem în carantină și pe cât posibil, lucrăm de acasă. Singurul lucru pentru care mai mergem la Replika este să udăm florile… În rest, am căutat să ne reorganizăm: vom muta în online o parte din evenimentele culturale din proiectul ”Povești la Replika”, la fel se va întâmpla cu ”Lectura ocupă școala” se va desfășura în online. Ținând cont de realitatea dramatică, am decis să implicăm alături de membrii Replika și actori și actrițe care nu au contract de muncă, deci sunt independenți. La fel, am modificat proiectul Rezidențe Artistice la Replika 2020 și oferim o rezidență artistică unui grup de 5 artiste și artiști independenți.

Paul Dunca/Paula Dunker: ”Mă cuprind singur/ă în brațe în timpul acestor zile”

Mi-am izolat corpul. Îl țin acasă și sunt foarte conștient/ă de privilegiile pe care i le pot oferi. Primește toată atenția de care are nevoie și se ascultă de el mai mult ca niciodată. Deși încerc pe cât posibil să nu-l uit, corpului meu îi lipsește atingerea și spațiile pline de oameni apropiați fizic. Așa că încerc să-i ofer tot eu asta. Mă cuprind singur/ă în brațe uneori în timpul acestor zile.

Vezi și tu cum se simte !

Pentru că (iarăși) am privilegiul ca activitatea mea (artistică) să se învârtă în jurul corpului (meu) ea se oprește doar în timpul somnului. Momentan, corpul meu a început să simtă și să calculeze cu precizie exactă distanța care îl desparte de alte corpuri. Ca și cum și-ar construi în el o hartă pe care sunt puse multe pioneze legate cu ața la capătul căreia se află toți cei pe care-i cunosc: o geografie a contactului fizic. Sunt mai conectat/ă ca niciodată cu prietenx mei, dar corpul meu simte în sistem metric care e distanța dintre noi. Greutatea corpului meu și rădăcinile lui care coboară acuma prin podeaua camerei, prin structura clădirii în care locuiesc, prin infrastructura orașului unde sunt și pe planeta asta. De asemenea (deși mi-e imposibil) încerc să-mi transpun corpul în tot felul de device-uri, pe tot felul de ecrane, în toate sunetele vocii mele, în cuvinte cât mai migăloase și imagini reprezentative. (Încă) nu caut soluții pentru că sunt prea obișnuit/ă să le am/ofer/găsesc și teoremele pe care le aplic de obicei nu mai funcționează. Recunosc: am rămas înghețat/ă gândindu-mă la viitor, doar că practica gândirii fiecăruia ne afectează pe toți, așa că am decis să fac curățenie în gând.

Cred și e foarte important ca în aceste zile de izolare să medităm/digerăm/ lucrăm cu propria energie și să fim conștiente/ți că asta nu e doar pentru noi înșine, ci pentru tot ce încă mai e!