Vara fierbinte a teatrului românesc

Entuziasmul noilor descoperiri
ianuarie 1, 2008
”România, țară magică”: astăzi, despre impostură în teatru
ianuarie 1, 2008

Spectacole semnate de trei regizori de prim-plan ai scenei din România – Purcărete, Tompa, Afrim – au intrat în 2009, la 20 de ani după schimbările din 1989, în atenția internațională.

Când scriu aceste rânduri, turneul Teatrului Național din Timișoara la
Paris cu Boala familiei M, în regia lui Radu Afrim tocmai s-a încheiat, directorul Teatrului Maghiar din Cluj, Tompa Gabor, a reușit să obțină certitudinea unei finanțări pentru sezonul la Festivalul de la Avignon pe care îl pregătește trupei sale încă de anul trecut, iar pentru seria reprezentațiilor cu Faust al lui Purcărete, producție a Naționalului sibian, la Festivalul de la Edinburgh s-au vândut deja sute de bilete, una dintre cele cinci reprezentații din august fiind deja sold out!

Despre spectacolul semnat de Radu Afrim, invitat în stagiunea Theatre Odeon din Paris Mihaela Mihailov a făcut pentru Scena.ro o relatare de la fața locului – titlu articol! -, iar fragmente din cronicile apărute în cele mai importante cotidiane pariziene completează micul dosar dedicat seriei de 22 de reprezentații susținute de timișoreni la Paris în luna iunie. Vara continuă cu o prezență consistentă a trupei Teatrului Maghiar din Cluj la Avignon –secțiunea off. Spectacolul Naître a Jamais de Visky Andras în regia lui Tompa Gabor se va juca zilnic între 7 și 30 iulie într-unul dintre cele mai mari teatre din Avignon, Theatre des Halles. (http://theatredeshalles.com/spectacle.php?idspectacle=70) Desigur, cea mai importantă reușită rămâne invitarea spectacolului Faust adaptare după Goethe, în regia lui Silviu Purcărete, producție a Teatrului Național ”Radu Stanca” din Sibiu în secțiunea oficială a Festivalului de la Edinburgh (5 reprezentații între 18 și 22 august – http://www.eif.co.uk/faust). Spectacolul a creat un adevărat fenomen în România, dovedind că e posibil ceea ce visăm de mult să funcționeze și la noi, turismul cultural. La Sibiu, oameni din toată țara, precum și turiști străini vin să vadă Faust și își petrec apoi week-end-ul sau vacanța în împrejurimi. Ce face din creația lui Purcărete mai mult decât un spectacol, o experiență de viață, citiți în eseul din pagina.X.Faust, sau trecerea dincolo.

Ultima dată când Faust a strâns sute de spectatori la Sibiu a fost la început de iunie, la Festivalul Internațional de Teatru din oraș. Numărul de față mai cuprinde un dosar dedicat ediției din acest an a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu – devenit în 16 ani o platformă de dialog a teatrului românesc cu teatrul lumii. Care e secretul celui care a făcut din trupa sibiană cea mai ”plimbată” trupă din România, directorul Constantin Chiriac, puteți afla din interviul dat revistei Scena.ro. Redactorii și colaboratorii revistei mai scriu despre spectacolul Woyzeck, ultima creație a ”răsfățatului” festivalului, regizorul ucrainean Andryi Zholdak, despre un uimitor Titus Andronicus japonez, despre premiera lui Silviu Purcărete cu Metamorfoze după Ovidiu și despre multe alte evenimente, conferințe, cărți lansate în festivalul cu care s-a încheiat stagiunea 2008-2009.

***

Teatrul românesc are o vară fierbinte cum de mult nu i s-a mai întâmplat. Spectacole semnate de trei regizori de prim-plan ai scenei din România – Purcărete, Tompa, Afrim – au intrat în 2009, la 20 de ani după schimbările din 1989, în atenția internațională, așa cum se întâmpla imediat după Revoluție, iar acest ”desant” românesc ar putea avea urmări de bun augur pentru mișcarea de gen de la noi. Sigur, la fel de bine s-ar putea să nu aibă urmări semnificative (așa cum s-a întâmplat la începutul anilor 90, după ce valul de entuziasm pentru cultura română, crescut pe fondul Revoluției, s-a stins) fiindcă munca de promovare a unei culturi are nevoie de susținere permanentă, de continuitate, de politici coerente și consistente – iar profesioniștii culturii nu pot susține singuri întreg acest eșafodaj, fără ajutorul statului, al comunităților în care activează, al societății în general. Și când societatea e învăluită doi ani consecutiv în ceața pre și post electorală, când este amețită de fumigenele mass-media care atrag atenția publică de la adevăratele subiecte ce merită discutate – cum ar fi că viitorul unei societăți depinde de responsabilitatea civică, de consolidarea unui sistem de asigurări sociale, de nivelul de sănătate, educație și cultură, nu de fiecare pas neînsemnat sau declarație iresponsabilă făcut de un politician care azi vine și mâine pleacă – atunci munca respectivă devine de-a dreptul sisifică.

De aceea, reușitele din această vară merită apreciate și mai mult. Numărul de vară al Scena.ro îi salută pe toți aceia care, în ciuda crizei financiare care a atacat masiv bugetul culturii, nu au ezitat să-și continue munca de promovare a teatrului românesc pe scenele lumii. Nu există parlamentar european mai eficient decât cultura!

P.S. Vara fierbinte a teatrului românesc nu are numai vești bune, ci și o uriașă pierdere: jurnalistul și criticul de teatru Magdalena Boiangiu a plecat dintre noi! Nu mai suntem aceiași fără spiritul ei limpede, fără inteligența ei analitică, fără sfaturile bune pe care știa să le dea. Există pierderi care pur și simplu nu pot fi compensate prin nimic.