Teatrul viu

Cadoul de Crăciun
ianuarie 1, 2008
Entuziasmul noilor descoperiri
ianuarie 1, 2008

E un moment festiv pentu Scena.ro, care se năștea sub formă de ediție - pilot cu exact un an în urma, la ediția a 18-a a Festivalului Național de Teatru.

E un moment festiv pentu Scena.ro, care se năștea sub formă de ediție – pilot cu exact un an în urma, la ediția a 18-a a Festivalului Național de Teatru. Dar sărim prilejul de a deveni patetici și, odată marcat momentul prin aceste simple cuvinte, tragem aer în piept și mergem mai departe. A continua acest proiect, a-l dezvolta, a-l îmbunătăți permanent, ținând cont de observațiile celor care au devenit deja cititori pasionați ai revistei, ni se par singurele căi juste de a ține vie această idee.

Asta e valabil și pentru memoria unei personalități, precum și pentru opera sa. Și mă refer acum la Ionesco, de la a cărui naștere se împlinesc 100 de ani în 2009. Mai impresionant decât acest număr este numai cât de vie rămâne opera celebrului dramaturg astăzi, într-un alt secol, într-un alt context istoric, „pe altă planetă”, cum s-ar spune. Toată lumea știe că Eugene Ionesco a făcut prin piesele lui pași esențiali într-un teritoriu ce avea să fie definit mai târziu drept „teatrul absurdului” și a reușit să intre în conștiința teatrală universală odată cu această sintagmă. Dar conceptul a fost lansat într-un volum în care Ionesco ocupa un loc esențial – „Teatrul absurdului” de Martin Esslin, netradus în limba română, deși prima ediție datează din 1961. Fragmente din acest volum apar în numărul de față al Scena.ro în premieră în limba română, iar volumul întreg, tradus de Alina Nelega, e parte din Colecția FNT, editată împreună cu Unitext- editura UNITER. Nu e singura carte de pe raftul cu traduceri de referință pe care această colecție își propune să-l completeze. Găsiți în numărul de față și fragmente din „Teatrul postdramatic” de H.T. Lehmann, în traducerea lui Victor Scoradeț, precum și un interviu cu Richard Schechner ce prefațează apariția volumului „Performance. Introducere și teorie” de Richard Schechner, tradus de Ioana Ieronim. Și aceste două cărți urmează să fie lansate în FNT 2009.

Revenind la Ionesco, odată trecută această sută de ani, e momentul aici și acum să punem din nou în discuție o chestiune întotdeauna dureroasă pentru o cultură mică. Citind articolul Alinei Nelega, „Eugen Ionesco – scriitor român minor”,  te întrebi o dată în plus dacă îl merităm cu adevărat  pe Ionesco, iar dacă mai punem la socoteală și recenta dezbatere care a însoțit pe forumurile ziarelor știrea despre Premiul Nobel revenit Hertei Müller, atunci chestiunea merită redeschisă. Comentariile forumiștilor nu se refereau la opera scriitoarei, ci numai la locul nașterii ei, rezultatul fiind că Müller era declarată „bănățeancă”, iar „miticii de la București” erau somați să nu se declare compatrioți cu ea. Din păcate, „mitici” sau bănățeni, ne recunoaștem cu toții în opera Hertei Müller, suntem cu toții însemnați în adâncul nostru de urmările Răului pe care ea îl denunță, iar asta ar trebui să ne preocupe mai mult decât chestiunile de suprafață. La fel ca în cazul lui Ionesco, despre care a fost purtată o discuție similară într-un ziar central în această vară.

Am încercat să strângem în numărul dedicat celei de a 19- a ediții a FNT intervenții despre toate acele spectacole invitate anul acesta și care nu au fost încă discutate în numerele anterioare ale Scena.ro, fiindcă ambiția revistei este aceea de a vorbi, într-un fel sau altul – prin cronici, inteviuri, eseuri – numai despre producțiile și evenimentele teatrale cu adevărat reprezentative pentru teatrul românesc. Așa cum FNT este platforma de prezentare a celor mai bune producții românești, iar scopul Showcase-ului, modulul principal al evenimentului, este acela de a aduce la București programatorii internaționali care pot repune în circulație internațională valorile teatrale românești. Sprijinul Institutului Cultural Român a fost în acest an esențial pentru ca acest schimb să poată avea loc. Celălalt scop al festivalului este să refacă legăturile teatrului românesc cu teatrul lumii, segment reprezentat anul acesta mai puțin prin „spectacole vii” –  singura companie din străinătate prezintă spectacolul „Cântăreața cheală” de Eugene Ionesco, în regia lui Jean Luc Lagarce în deschiderea FNT pe 31 octombrie – dar intens prin conferințe – Richard Schechner și Aleks Sierz vor fi la București – și prin numeroasele filme despre personalități din teatrul lumii care vor fi proiectate în nocturnă la cinematograful ”Elvira Popescu” de la Institutul Francez.

Ca o oglindă a scenei românești cu ce are ea mai bun, Scena.ro deschide în acest număr al ei, al 5-lea, ușile FNT 2009 și vă prezintă cele mai bune spectacole din stagiunea trecută, cărțile, conferințele și filmele care completează programul celor 9 zile de maraton teatral desfășurat între 31 octombrie și 8 noiembrie , invitându-vă la cel mai important eveniment al anului teatral. Fie că îi veți găsi pe scenă sau în afara ei, pe ecrane sau în librării, cei despre care vă vorbim au ceva în comun: sunt creatorii unui „teatru viu” , căruia merită să-i facem loc în viața noastră.

Scena.ro nr.5/ noiembrie 2009