Editorial

ianuarie 1, 2008

Cadoul de Crăciun

de Cristina Modreanu
*”Cine sunt toți acești oameni?”, au întrebat cei patru tehnicieni francezi veniți împreună cu trupa ca să monteze decorurile pentru spectacolul din deschiderea FNT 2009.
ianuarie 1, 2008

20 de ani după

de Cristina Modreanu
Vastul potențial de îngrijorare pe care îl are orice bilanț - și suntem adesea, mai ales la început de an nou, tentați să recurgem la bilanțuri – este de cele mai multe ori trecut sub tăcere.
ianuarie 1, 2008

Știați că Radu Beligan e pe Facebook?

de Cristina Modreanu
Am găsit în cutia poștală un teanc de reclame la noile producții ale sezonului. Fiecare avea citate din cronicile favorabile spectacolului și măcar jumătate din ele proveneau de pe blog-uri.
ianuarie 1, 2008

Zeitgeist

de Cristina Modreanu
Dacă mai vine o speranță de undeva, în acest loc din care jumătate dintre locuitori speră să plece, sub o formă sau alta, atunci această speranță vine de la cei mai tineri dintre artiști.
ianuarie 1, 2008

Călătorie în orb

de Cristina Modreanu
I-am văzut fotografia in New York Times. Era legată la ochi și juca rolul spectatorului la una dintre repetițiile generale ale spectacolului ei, care urma să se joace la LaGuardia Performing Arts Center.
ianuarie 1, 2008

În căutarea comediei românești

de Cristina Modreanu
Dar ce fel de comedie, se pune problema? Pentru că adevărul este că au înflorit în ultimii ani inițiativele și evenimentele dedicate acesteia, dar nu și comedia în sine.
ianuarie 1, 2008

Freelance Artist/Artistul liber

de Cristina Modreanu
Artiștii de circ riscându-și viața fără plasă de siguranță seamănă pentru mine cu artiștii ”freelancer” de aici și de oriunde din lume.
ianuarie 1, 2008

De 1 decembrie. La ce bun un teatru național?

de Cristina Modreanu
Și dacă ”ethosul național” pe care ne-am obișnuit de atâta vreme să-l considerăm pozitiv este pericolul ascuns?
ianuarie 1, 2008

Cum să scriu despre artă acum, aici? Manifest în cinci puncte pentru un altfel de critic

de Cristina Modreanu
Aceasta este expresia problemelor constante pe care mi le pune poziția de „spectator avizat” pe care mi-am asumat-o de mai bine de 15 ani.