Editorial

iulie 8, 2019

Neîntrecutul tălmăcitor – un articol din februarie 2012

de Cristina Modreanu
În privința teatrelor însă, în special a Teatrului Național din București, mai grav decât orice mi se pare eșecul directorial al celui care îl conduce, vizibil în lipsa oricărei strategii repertoriale, în coborârea standardelor cu scopul obținerii de venituri și în absența succeselor internaționale pe care o asemenea instituție, cel mai mare teatru al unei capitale care se vrea europeană, ar trebui să le aibă.
mai 28, 2019

De ce avem nevoie de teatru politic militant

de George Ion
Ce ecou are un discurs menit să denunțe rasismul, misoginia, homofobia și sexismul, atât timp cât spectatorii prezenți în sală sunt acolo tocmai pentru că împărtășesc ideile creatorilor?
aprilie 8, 2019

Alina Șerban despre teatrul “mai-bine-avem-Jake-și-Mary-decât-personaje-pe-care-le-cheamă-Mariana-și-Niculina.”

Și totuși, pentru teatrul nostru cel curajos, nimic nu este „prea mult”: să ai pe scena Sălii Mari femei topless pe porci vii, în timp ce cad pene roz și verzi din tavan, este posibil. Însă o piesă despre sclavia romilor, a unei artiste rome care vrea să fie egală cu alți artiști, nu pentru că ar fi romă, ci pur și simplu pentru că are o altă poveste de spus, mi s-a spus că este “prea mult”.
aprilie 1, 2019

Levente Imecs-Magdó: Teatrul contemporan trebuie să se confrunte cu el însuși

Auzind cuvântul contemporan, îmi place să mă gândesc la ceva extrem de progresiv, la cutting edge. Îmi place să cred că înseamnă o calitate, nu doar ceva ce ține de ziua de azi, în sensul cel mai larg al cuvântului. Această interpretare nu prea lasă loc atributului laș, care îl precedă și în același timp îl predomină.
martie 27, 2019

Rubrică nouă de Ziua Mondială a teatrului: Atitudini în teatrul românesc

Rubrica „Atitudini în teatrul românesc” vine din dorința de a înțelege mai bine peisajul nostru teatral de astăzi. Fără să mă opun unui mod de gândire care nu îmi seamănă și fără să impun eu un mod de gândire ca pe un adevăr unic, creez acest spațiu de dialog. Se poate răspunde, se poate contra-argumenta, se poate completa orice opinie apărută. (cei interesați pot trimite textele lor pe adresa scena.ro@gmail.com).
februarie 28, 2019

De la femeia-regizor la regizoare. Asumarea unei meserii

de Leta Popescu
S-a semnalat de către Carmen Lidia Vidu o problemă în lipsa de nominalizare a femeilor la premiile ce țin de regie. Eu văd semnalul ca pe un moment oportun de dezbatere civilizată nu numai despre femei și bărbați, ci și despre estetici și preocupări diferite.
februarie 28, 2019

Într-un cerc vicios

de Catinca Drăgănescu
În mainstream, femeia regizor rămâne o prezenţă discretă, ȋn independent, e foarte pe val. Independentul nu prea ia alte premii, decât de interpretare. Poate spune și asta ceva despre fenomen, că e un fenomen on going.
februarie 27, 2019

Recunoașterea femeilor regizor sau pericolul viziunii unice

de Cristina Modreanu
S-a născut în mod organic o discuție pe tema absenței depline în lista de nominalizări la Premiile Uniter din acest an a creațiilor semnate de femei. E de mult timpul pentru o asemenea dezbatere.
februarie 27, 2019

Oscarurile și autonomia esteticului

de George Ion
Am ajuns să aștept cu nerăbdare premiile Academiei Americane de Film, nu atât pentru a afla numele și titlurile câștigătoare, ci pentru a citi reacțiile scandalizate ale oamenilor pe Facebook.

Pentru a va oferi o experienta de navigare mai buna acest site foloseste cookies.

Daca esti de acord cu acestea, inchide aceasta notificare sau afla mai multe despre setarile cookies aici | OK, inchide